De ce face câinele pipi când se bucură sau când vine cineva?

Intri pe ușă după opt ore de muncă, puiul vine în fugă, dând din tot corpul, și cât te apleci să-l mângâi pe parchet a apărut deja o băltuță. Sau vine bunica în vizită, se apleacă peste câine cu un „ce frumos ești!” cât casa, iar el se lasă pe spate, ridică un picior și face pipi pe el. Câinele știe foarte bine unde se face pipi. În momentele astea însă nu mai are control asupra lui. La cei mai mulți câini tineri problema trece singură până la un an, cu o condiție: să n-o faci mai mare fără să vrei. Mai jos afli ce se întâmplă de fapt și ce poți schimba de mâine.

De ce face pipi când se bucură sau când vine cineva

Sunt două situații care arată la fel pe parchet, dar pornesc din motive diferite. Merită să știi care e a ta, pentru că le lucrezi puțin diferit.

Pipi de bucurie

Îl vezi la revederi, la musafiri, la joaca foarte aprinsă. Câinele sare, dă din coadă, se învârte, iar pipi-ul iese din mers, uneori în picături pe tot holul. Corpul e sus, urechile vesele. Vezica unui pui are încă mușchi slabi și o emoție mare îi ia controlul. Pe măsură ce crește, mușchii se întăresc, așa că cei mai mulți câini scapă de el de obicei între șase luni și un an.

Pipi de liniștire

Uneori îi spune și „urinare de supunere”. Apare când câinele se simte copleșit de cineva: un om care se apleacă peste el, îl privește fix, vorbește tare sau întinde mâna spre capul lui, mai ales dacă e un om mare sau unul pe care nu-l cunoaște. Câinele se face mic. Se lasă jos sau pe spate, își lipește urechile, își linge buzele, dă repede din coada ținută jos, se uită în altă parte și face pipi, uneori doar câteva picături. E felul lui de a spune „nu-ți fac nimic, liniștește-te”. Numele vechi, „de supunere”, te duce pe o pistă greșită: câinele nu se supune nimănui, încearcă să calmeze situația.

Ce face problema mai probabilă

La ambele forme, șansele cresc în situațiile de mai jos:

• câinele are sub un an;
• e sensibil sau timid din fire, ori a trecut prin perioade grele (adăpost, prea puțini oameni în primele luni de viață);
• are vezica plină în clipa revederii, după ore întregi singur acasă;
• oamenii din jurul lui salută „mare”: ridică vocea, se apleacă peste el, îl iau în brațe;
• e certat pentru băltuțe, ceea ce, la pipi-ul de liniștire, întreține exact cercul din care vrei să ieși.

Greșelile care fac totul mai rău

Cearta e greșeala cea mai des întâlnită și cea care strică cel mai mult. La pipi-ul de liniștire, un om care ridică vocea sau se apleacă nervos peste câine e chiar situația care îl face să urineze. Așa că urinează mai mult, ca să te îmbuneze. Pare că nu înțelege. De fapt a înțeles perfect că ești supărat și face singurul lucru despre care crede că potolește un om supărat.

Botul băgat în pipi nu-l învață nimic despre locul potrivit, pentru că problema n-a fost niciodată locul. Învață doar că apropierea ta poate fi neplăcută, iar câinii prin care s-a trecut asta fac adesea mai des pipi la revederi.

Mai e varianta opusă, ignorarea rece. Să nu te uiți la câine când intri ajută, dar un om care trece pe lângă el țeapăn și încruntat îl poate intimida la fel de tare. Îți dorești un salut calm. Rece nu trebuie să fie.

Nici ștersul băltuței cu mare tam-tam, sub ochii lui, nu ajută: tot agitația ta o vede.

Și ultima: să aștepți să „se maturizeze” fără să schimbi nimic. Cei mai mulți câini cresc din pipi-ul de bucurie, dar dacă fiecare revedere e o explozie și fiecare băltuță vine cu ceartă, unii rămân cu pipi-ul de liniștire și ca adulți.

Ce schimbi acasă, pas cu pas

1. Felul în care saluți

Pasul ăsta rezolvă cea mai mare parte din problemă și ține numai de oameni.

• În primele minute după ce intri, liniște. Lași geanta, te descalți, nu vorbești cu câinele și nu te apleci spre el. Îl saluți abia când s-a mai liniștit, de obicei după două până la cinci minute.
• Saluți de jos și din lateral. Te lași pe vine cu umărul spre el, nu cu fața drept în fața lui, și te uiți undeva pe lângă, nu în ochii lui.
• Mâna merge sub bărbie sau pe piept. Mâna care coboară de sus spre cap e gestul cel mai intimidant pentru un câine sensibil.
• Vorbești încet și jos. Exclamațiile vesele, pe voce subțire, aprind exact entuziasmul care se termină cu pipi.
• Toată lumea face la fel. Le explici musafirilor regula dinainte, la telefon sau la ușă. Bunica poate saluta câinele după cinci minute, de pe canapea, cu o bucățică în palmă.

2. Revederea se mută afară

În primele săptămâni, revederile au loc afară, unde câteva picături nu mai contează. Vii acasă, iei lesa fără vorbe, ieșiți, câinele face pipi pe iarbă și te bucuri cu el; abia apoi intrați și îl saluți. Pe musafiri îi întâmpinați tot afară, la poartă sau în fața blocului, în timpul unei plimbări scurte.

3. Îi dai altceva de făcut la ușă

Un câine cu nasul și gura ocupate nu mai are cum să se facă mic și nici cum să sară pe tine.

• Bucățele pe jos. Când intri, arunci ușor pe podea o mână de bucățele mici și îi spui „caută!”. Câinele le adună cu nasul în loc să se arunce spre tine. Când termină e mai liniștit, iar salutul vine după aceea, de jos și din lateral.
• O jucărie în gură. Unii câini se liniștesc când au ceva de cărat. Ții o jucărie lângă ușă și i-o dai când intri.
• Un loc al lui lângă intrare. Cu un câine mai mare poți exersa un „pe pătură” lângă ușă, unde primește bucățele cât intră musafirul.

4. Vezica goală înainte de momentele grele

Dacă știi că vin musafiri, îl scoți afară cu zece minute înainte. Revederea de după multe ore e mai riscantă decât cea de după o oră, deci acolo ești și mai atent. Un covor lavabil sau o aleză pe hol, în primele săptămâni, scutesc pe toată lumea de stres.

5. Mai multă încredere

La pipi-ul de liniștire, un câine mai sigur pe el are mai puțină nevoie să îmbuneze pe cineva. Ajută jocurile ușoare, în care câștigă des: bucățele căutate prin casă, exerciții simple de „șezi” și „atinge palma”, după care te bucuri cu el cu voce caldă și îi dai ceva bun. Spre oamenii noi îl lași să meargă el, în ritmul lui. Nu-l „forța să se obișnuiască”.

Prima săptămână

Băltuțele care mai apar le ștergi fără niciun comentariu, când câinele e în altă cameră, cu un detergent enzimatic care scoate mirosul.

Când e o problemă medicală

Pipi-ul de emoție apare doar în anumite momente și doar după o emoție. Dacă vezi altceva, mergi întâi la medicul veterinar:

• picură și în somn sau cât se odihnește, iar culcușul e ud dimineața (incontinență, mai frecventă la cățelele sterilizate);
• puiul e ud tot timpul, nu doar la revederi (unele malformații ale căilor urinare se văd din primele luni);
• face pipi des, puțin, cu efort sau cu sânge (infecție urinară, pietre);
• bea foarte mult și face pipi mult (diabet, boli de rinichi sau hormonale);
• e un câine adult, fără istoric, care a început brusc să urineze la emoții.

La consult duci o probă de urină proaspătă, de dimineață, și jurnalul tău.

Cum ajută munca de nas

Legătura e mică, dar concretă: bucățelele aruncate pe podea la revedere sunt deja muncă de nas. Un câine care caută cu nasul jos își schimbă singur starea, respiră mai rar și uită de agitația de la ușă. La antrenamentele noastre vedem același lucru, la scară mare: câinii timizi, care se făceau mici în fața oamenilor, prind curaj când văd că pot găsi singuri ceva cu nasul. Jocurile de căutat prin casă sunt varianta de fiecare zi.

Când chemi un specialist

Cere ajutorul unui instructor în oricare dintre situațiile de mai jos:

• câinele are peste un an și episoadele nu se răresc după o lună de lucru cu planul de mai sus;
• se face mic și urinează și în alte momente decât la salut: la orice atingere, la un ton mai ridicat, în fața anumitor oameni;
• pare speriat în general, nu doar la revederi;
• e un câine adoptat, cu un trecut greu, care evită oamenii;
• tu sau altcineva din casă nu reușiți să schimbați felul în care salutați și aveți nevoie de cineva care să vă arate.

La o ședință de evaluare ne uităm la câine și la oamenii din jurul lui. De cele mai multe ori, pipi-ul de emoție se rezolvă prin ce schimbă oamenii.