Educație
Bărbia pe genunchiul bunicii, laba pe scaun, pâinea dispărută de pe blat. Se dezvață cu o regulă ținută de toți și cu un loc al lui, unde primește ceva mai bun.
E duminică, toată familia e la masă, iar câinele s-a așezat lângă scaunul bunicii. Bărbia pe genunchiul ei, ochii pe furculiță. După un minut scâncește. După încă unul pune laba pe scaun. Bunica ține cât ține, apoi zice „lasă-l, că e mic” și îi strecoară o bucată de friptură pe sub masă. Poate câinele tău a trecut deja de faza asta: nu mai cere nimic, doar așteaptă să ieși din bucătărie, se ridică în două picioare la blat și pleacă cu pâinea. Ambele obiceiuri se învață acasă și tot acasă se dezvață. Ai nevoie de o regulă pe care o ține toată familia și de un loc al lui, unde la ora mesei primește ceva mai bun decât firimiturile de sub masă.
Merită să știi de unde pornește totul. Câinele cere pentru că, din când în când, primește. Nu e nevoie să primească la fiecare masă. Dacă merge o dată din zece, insistă și mai tare, exact ca omul care trage la păcănele și așteaptă rândul norocos. Cu blatul e la fel: câinele care fură a găsit sus, măcar o dată, ceva foarte bun, și fiecare reușită îl trimite înapoi acolo.
Câinele nu primește nimic de pe masă și nimic din farfurie. Nici „doar o bucățică”, nici resturile de la final. Regula ține pentru toți, fără excepții, pentru că ajunge un singur om care cedează și câinele îl găsește imediat: se mută lângă scaunul lui și insistă mai mult. Vorbește cu toată familia, inclusiv cu copiii și cu bunicii. Musafirii află regula de la ușă, înainte să se așeze.
Vrei totuși să-i dai și lui ceva din ce ai gătit, de exemplu carne slabă fiartă sau un morcov? Pune-l în castronul lui, după masă și în alt loc decât lângă masă.
Cât timp îl înveți altceva, ai grijă să nu mai exerseze cerșitul și furtul. Câteva schimbări mici fac aproape toată treaba:
Alege o pătură sau un culcuș la câțiva metri de masă, de unde vă vede. Exersezi întâi în liniște, când nu mănâncă nimeni:
Îl chemi pe pătură la ora mesei abia după ce exercițiul iese bine fără mâncare pe masă.
Când vă așezați, câinele primește pe pătura lui ceva care îl ține ocupat. Poate fi o jucărie cu umplutură înghețată, un os de ros potrivit pentru talia lui sau o parte din rația zilei, ascunsă într-un covoraș de căutat. Așa, masa familiei ajunge momentul în care și el primește cel mai bun lucru al zilei, doar că departe de masă.
„Lasă” îl exersezi separat, în alt moment. Ții o bucățică în pumnul închis. Câinele va împinge cu botul, va linge, poate va zgâria. În clipa în care se oprește, primește o altă bucățică din cealaltă mână. Pe urmă deschizi palma, apoi pui bucățica pe jos, apoi pe un scaun mic.
În bucătărie lucrezi și invers. De câte ori stă lângă tine cu toate patru labele pe podea cât gătești, îi scapi o bucățică din mână, jos. În câteva zile înțelege că mâncarea vine de pe podea, iar blatul nu mai aduce nimic.
Pui. Cel mai ușor e să nu înceapă deloc. Din prima zi nu primește nimic de la masă, iar la ora mesei își roade jucăria cu umplutură sau doarme în țarc. Puii prind foarte repede unde se întâmplă lucrurile bune.
Adolescent. Crește și descoperă că ajunge la blat. Cam acum pornește furtul. În perioada asta contează cel mai mult cum ai aranjat casa, plus multă mișcare: un adolescent plictisit își caută singur distracția, iar blatul e cel mai aproape.
Adult. Câinele care cerșește de ani de zile va cere și mai insistent în primele zile după ce nimeni nu-i mai dă. Ne bucurăm când vedem asta, pentru că înseamnă că a observat schimbarea. Dacă toată familia rezistă, după vârful ăsta cerșitul scade.
Senior. La câinii bătrâni, cerșitul poate crește din cauza unor boli. Unele probleme hormonale, diabetul și unele medicamente cresc foamea. Poate fi și plictiseală, pentru că au mai puțin de făcut. Dacă apetitul s-a schimbat brusc, du-l la medicul veterinar. Altfel aplici același plan, cu o pătură mai moale și mai caldă.
„Doar de data asta.” Pentru câine, o dată din zece e motiv suficient să încerce la fiecare masă.
Îi dai ceva ca să tacă. Tocmai l-ai învățat că scâncetul și lătratul deschid farfuria. Data viitoare începe mai devreme și mai tare.
Cearta. Și „Nu! Pleacă de aici!” e atenție, iar pentru unii câini e mai bună decât nimic. La furtul de pe blat, cearta de după nu folosește la nimic. Câinele o leagă de faptul că ai intrat tu în bucătărie, nu de pâinea pe care a mâncat-o acum cinci minute.
Sperietorile pe blat, adică tăvi care cad, spray-uri, sunete puternice. Un câine sensibil se poate speria de toată bucătăria, iar despre locul lui nu află nimic. Nu le recomandăm.
Resturile date în castron în timpul mesei. Dacă primește resturi într-un castron pus lângă masă, cerșitul rămâne tot acolo.
Mâncarea lăsată pe blat „doar un minut”. Unui câine care a mai furat îi ajunge un minut.
Dacă toată familia ține regula, cerșitul scade vizibil în două-trei săptămâni. Primele zile pot fi mai grele decât înainte, fiindcă îi încearcă din nou pe toți cu ce mergea. Furtul de pe blat e mai încăpățânat: o singură reușită, din când în când, îl ține motivat săptămâni întregi. De aceea blatul gol rămâne regula casei și după ce ai terminat exercițiile.
Îți dai seama că merge după lucruri mici. Când vede că se pune masa, pleacă singur spre pătură. La sfârșitul mesei nu mai vine sub masă. În bucătărie stă lângă tine cu labele pe podea și se uită la tine, nu la blat. Dacă se ridică cineva de la masă, el rămâne pe loc.
| Săptămâna | Ce faci |
|---|---|
| 1 | Toată familia ține regula. Poarta sau lesa scurtă la masă. Blatul gol. Exersezi pătura de câteva ori pe zi, fără masă. |
| 2 | La fiecare masă, câinele e pe pătură cu jucăria cu umplutură. „Lasă” îl exersezi separat. |
| 3 | Pătura fără poartă, cu cineva care stă cu ochii pe el. În bucătărie primește bucățele pentru patru labe pe jos. |
| 4 și după | Vin musafiri: regula se spune la ușă, câinele stă pe pătură cu jucăria lui. |
Un instructor care lucrează cu recompense te ajută să duci „la locul tău” până la nivelul cel mai greu: o masă festivă, cu musafiri și farfurii pline.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Pentru că a primit ceva, măcar din când în când. Nu trebuie să meargă la fiecare masă: o reușită din zece îl face să încerce mereu și chiar mai insistent. Câinii găsesc repede și omul din familie care cedează. Când nu mai primește de la nimeni, cerșitul scade în câteva săptămâni.
Începi prin a-i lua ocaziile: blatul gol, pâinea în cutie, scaunele împinse sub masă, câinele în altă cameră când nu ești atent. Apoi exersezi „lasă” cu bucățele și îi dai câte una în bucătărie când stă lângă tine cu labele pe podea. Orice furt reușit îl motivează din nou, așa că blatul gol rămâne regula casei.
Nu-i dai nimic ca să tacă, pentru că așa învață că zgomotul aduce mâncare. Înainte să vă așezați, îl duci pe pătura lui cu o jucărie cu umplutură sau îl lași în altă cameră, după o poartă, și îl lauzi când e liniștit acolo. Primele zile poate fi mai gălăgios ca înainte. Dacă rezistă toată familia, trece.
De pe masă, mai bine nimic, ca să nu se apuce de cerșit. Dacă vrei să-i dai ceva, pune în castronul lui, după masă, carne slabă fiartă fără sare sau legume simple, cum e morcovul. Ceapa, usturoiul, strugurii, ciocolata, oasele gătite, mâncarea grasă sau condimentată și produsele cu îndulcitori sunt periculoase pentru câini.
E un obicei des întâlnit, mai ales la câinii tineri și înalți, și pornește de la ceva bun găsit acolo cândva. Îl oprești luându-i ocaziile (scaune împinse, masa strânsă, ușa închisă) și dându-i un loc al lui, unde primește lucruri bune. Pedepsele și sperietorile puse pe masă nu-l învață ce să facă în schimb.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Vii acasă și ai labele lui pe piept înainte să închizi ușa. Săritul e un salut, iar câinele îl păstrează pentru că i-a reușit de fiecare dată.
Jumătate de tabletă de ciocolată neagră lipsă, ciorchinele gol, șoseta dispărută. Strângi ambalajul, socotești cât a mâncat și suni. Nu îl faci să vomite singur.
Nu-i mai simți coastele, talia a dispărut, gâfâie după trei etaje. Grăsimea se adună încet și de aproape n-o vezi, dar cu mâinile o găsești în două minute.
Încremenește deasupra castronului, mănâncă mai repede când te apropii, mârâie la os. Paza resurselor e un comportament firesc ajuns problemă și se lucrează prin schimb.
La Puppy Class și la cursul de dresaj de bază exercițiile de aici se lucrează în grup, cu distrageri reale și cu feedback la fiecare pas.