Pisica ta are șapte ani și canapeaua e a ei de când se știe. Acum vine acasă un pui de câine. Sau ai un câine adult și te-ai îndrăgostit de o pisică de la adăpost. Sau i-ai pus deja împreună și de atunci câinele o aleargă prin casă de câte ori o vede, pisica s-a mutat pe dulap și a început să facă pipi pe lângă litieră. Câinii și pisicile pot trăi bine împreună, uneori chiar foarte bine. Prima întâlnire însă se face pe etape, în câteva săptămâni, iar ritmul îl dă cel mai speriat dintre ei. De obicei, pisica.
Cum obișnuiești câinele cu pisica, pas cu pas
Ținta e modestă și o atingi în câteva săptămâni. Câinele vede pisica trecând prin cameră, se uită la ea cu un interes liniștit și apoi se uită la tine. Pisica merge pe jos prin casă fără să se grăbească.
0. Pregătește casa dinainte
- Camera pisicii. O cameră cu ușă, în care câinele nu intră deloc, cu litiera, mâncarea, apa și un loc de dormit.
- Drumuri pe sus. Rafturi, dulapuri pe care poate urca, un copac de pisică înalt, ca pisica să treacă dintr-o cameră în alta fără să coboare. O pisică care are pe unde scăpa e mult mai relaxată.
- Poarta pentru copii, în ușa uneia sau a două camere. Pisica trece pe dedesubt sau peste ea, câinele rămâne dincolo.
- Mâncarea și litiera pisicii, unde câinele nu ajunge. Câinii mănâncă cu poftă și mâncarea de pisică, și ce găsesc în litieră.
- Lesa și hamul câinelui, pentru primele întâlniri în aceeași cameră.
1. Zilele 1–3: doar mirosul
Fiecare stă la el. De câteva ori pe zi le schimbi păturile între ei. Freci o cârpă moale pe obrazul pisicii și o pui lângă castronul câinelui, apoi invers. Pe rând, fiecare explorează camera celuilalt, cât celălalt e închis altundeva. Dacă vezi câinele mirosind pătura pisicii și întorcându-se la jucăria lui fără să zgârie ușa, e un semn bun.
2. Zilele 3–7: se văd prin poartă
Câinele e în lesă, la câțiva metri de poartă. Tu stai lângă el, cu buzunarul plin de bucățele bune. Pisica e de partea cealaltă și vine sau pleacă după cum vrea ea.
- Câinele vede pisica și rămâne liniștit: îl lauzi încet și îi dai o bucățică.
- Își ia singur ochii de la pisică și se uită la tine: primește trei bucățele, una după alta, și o laudă din toată inima. Pentru momentul ăsta faci tot exercițiul.
- Se înțepenește, se uită fix, scâncește, tremură sau trage spre poartă: ai fost prea aproape. Te retragi doi metri, aștepți să se moaie și reiei de acolo.
Ședințe scurte, de câte cinci minute, de mai multe ori pe zi. Pisica primește și ea ceva bun de partea ei, un pic de pateu sau o bucățică, când stă liniștită și se uită la câine.
3. Săptămâna a doua: aceeași cameră, câinele în lesă
Câinele are ham și lesă, tu stai pe un scaun, pisica e liberă prin cameră și își are locurile ei de sus. Jocul e același. Pisica e acolo și câinele e calm? Primește ceva bun. Se uită la tine? Primește mai mult. Cât se apropie hotărăște pisica. Dacă vine să-l miroasă, îl lauzi pe câine, cu voce joasă, că stă cuminte. Dacă pisica pleacă, o lași.
Acum e momentul să-l înveți un cuvânt pentru „las-o”. Când trece pisica, spui „lasă” și îi dai o bucățică dacă se întoarce spre tine. Îl exersezi întâi pe lucruri plictisitoare, apoi pe pisică.
4. Săptămânile 3–4: lesa târâtă pe jos
Câinele rămâne cu lesa prinsă, dar o lași să se târască pe podea. Dacă o ia la fugă spre pisică, calci pe ea. Ședințele se lungesc, tu rămâi în cameră, pisica are mereu pe unde să urce.
5. Libertate, sub ochii tăi
Lesa se scoate, tu rămâi în cameră. Când pleci de acasă, câinele și pisica stau separat încă multe luni, iar cu unii câini, pentru totdeauna. Litiera și mâncarea pisicii rămân definitiv acolo unde câinele nu ajunge.
Ce urmărești la câine
| Ce vezi |
Ce înseamnă |
Ce faci |
| Se uită, adulmecă, apoi se întoarce la tine |
Interes normal |
Îl lauzi, îi dai ceva bun |
| Corp moale, coada jos sau la jumătate, mișcată larg |
E relaxat |
Continui |
| Se înțepenește, privire fixă, nu clipește, nu mai ia mâncare |
Interes de vânătoare |
Mai multă distanță, imediat |
| Se lasă jos, se furișează, urechile înainte |
Pândă |
Oprești ședința, reiei de departe |
| Scâncește, tremură, trage în lesă |
Prea agitat |
Mai multă distanță, ședințe mai scurte |
| Se aruncă spre ea, latră |
Prea aproape |
Te retragi și reiei pasul anterior |
Ce se schimbă după vârsta câinelui
Puiul. Pe el îl obișnuiești cel mai ușor, pentru că acum învață ce e normal pe lume. Numai că puiul vrea să se joace cu orice se mișcă, iar pentru pisică un pui care sare pe ea e la fel de obositor ca un câine care o vânează. Multe pisici adulte pun puiul la punct cu o labă peste nas. E o lecție bună, doar să nu fie singura. Treci prin aceiași pași, mai repede. Joacă-te mult cu el, ca să nu caute joaca la pisică.
Adolescentul (6–18 luni). Are energie cu carul și răbdare puțină, iar instinctul de urmărire e mai puternic decât la pui. Mișcarea zilnică și jocurile cu nasul înainte de ședințele cu pisica schimbă mult. Un câine obosit se uită la pisică altfel decât unul care a stat toată ziua în casă.
Adultul. Contează ce a trăit până acum. Un câine crescut cu pisici se adaptează de multe ori repede. Unul care alungă pisicile din curte de ani de zile are deja un obicei format. Unele rase au instinctul de urmărire foarte puternic: ogarii, terrierii, unii câini de vânătoare și de turmă. Când adopți, întreabă la adăpost dacă a fost testat cu pisici și cum anume.
Seniorul. Un câine bătrân, cu dureri, suportă mai greu o pisică tânără care sare pe el. Fă-i un culcuș unde pisica nu ajunge ușor. Și invers: o pisică bătrână care primește un pui de câine în casă are nevoie de și mai multe locuri sus și de o cameră numai a ei.
Greșelile care strică totul
- „Lasă-i să se descurce.” O primă întâlnire liberă, fără lesă și fără scăpare, se poate termina cu o fugăreală pe care și-o amintesc amândoi luni de zile.
- Ții pisica în brațe ca să i-o arăți câinelui. Speriată, te zgârie, îți sare din brațe și fuge, iar câinele învață exact ce nu voiai: că pisica fuge.
- Treci prea repede la pasul următor pentru că două zile au mers bine. O singură fugăreală te aruncă înapoi o săptămână.
- Îl cerți sau îl pedepsești când se uită la pisică. Câinele leagă pisica de cearta ta, iar tensiunea dintre ei crește.
- Pisica n-are locuri sus. Dacă n-are pe unde scăpa, fuge pe jos, iar o pisică în fugă pornește un câine mai ușor decât orice altceva.
- Lași câinele să alerge pisica „în joacă”. Pisica n-o trăiește ca pe o joacă. Fugărită des, ajunge atât de stresată încât poate să nu mai mănânce, să nu mai folosească litiera sau să se îmbolnăvească.
- Îi lași singuri prea devreme. Chiar și după luni de liniște, când pleci de acasă îi separi.
- O uiți pe pisică. Toată atenția se duce la câine, iar pisica se ascunde zile întregi. Uită-te și la ea: mănâncă, merge la litieră, doarme pe unde dormea?
Cât durează și cum știi că merge
Pentru un pui de câine și o pisică sigură pe ea pot ajunge două-trei săptămâni. Pentru un câine adult cu instinct de urmărire puternic, două-trei luni sau mai mult. Cu unii câini, mai ales cu cei care au omorât deja pisici, traiul liber împreună nu e sigur niciodată, oricât ai lucra.
Progresul vine cu sughițuri. Ai zile bune și zile în care pare că ați luat-o de la capăt. Semnele că merge apar de obicei în ordinea asta:
- câinele vede pisica și se uită singur la tine, fără să-i ceri;
- poate mânca bucățele cu pisica la doi metri;
- pisica coboară de pe dulap și traversează camera la pas, fără să se tot uite înapoi;
- câinele se culcă și adoarme în aceeași cameră cu pisica;
- pisica începe să-l caute ea: se freacă de el, doarme lângă el.
Ține un jurnal scurt cu numărul ședințelor, distanța și reacția fiecăruia. După două săptămâni vezi pe hârtie un progres pe care de la o zi la alta nu-l observi.
Când chemi un instructor
- câinele se înțepenește și pândește pisica și după două săptămâni de lucru de la distanță mare;
- câinele a prins pisica o dată, chiar fără s-o rănească;
- pisica nu mai mănâncă, nu mai merge la litieră sau stă ascunsă zile întregi;
- câinele mârâie la pisică când e vorba de mâncare, jucării sau locul lui;
- ai deja o pisică și ai adoptat un câine despre care nu știi nimic.
Un instructor care vine la tine acasă vede lucruri pe care tu nu le mai vezi. Îți spune deschis dacă cei doi pot trăi liberi împreună sau doar separat, cu întâlniri supravegheate. Dacă pisica arată semne de stres, vorbește și cu medicul ei veterinar.