Câine otrăvit cu momeală: cum îți dai seama și ce faci acum?

E dimineață, sunteți pe aleea dintre blocuri sau pe marginea parcului. Câinele bagă capul sub un tufiș și iese mestecând. Nu apuci să vezi ce. După vreo jumătate de oră începe să saliveze, tremură, se clatină pe picioare. Sau povestea vine invers: vecinii îți spun că pe strada voastră au murit doi câini într-o săptămână, iar tu găsești în iarbă bucăți de cârnat cu granule colorate îndesate în ele. Momelile otrăvite puse intenționat pentru câini și pisici există în România de ani buni, în orașe și la sate, și omoară câini cu familie la fel de ușor ca pe cei fără. Pagina de față e despre minutele de după. Dacă al tău a găsit singur ceva toxic prin casă (ciocolată, struguri, medicamente, o șosetă), citește pagina separată pe care o avem pentru asta.

Primele 10 minute: ce faci acum

1. Îl oprești și îl iei de acolo. Dacă mai are ceva în gură și te lasă, scoți cu degetele învelite într-o pungă sau într-un șervețel. Cu mâna goală nu atingi momeala, pentru că unele otrăvuri trec prin piele. Dacă se zbate sau mușcă, renunți.
2. Strângi o probă. Ce a rămas din momeală intră într-o pungă, împreună cu puțin pământ de lângă ea, dacă e pătat. Voma, dacă a vomitat, merge în altă pungă. Faci două poze locului, una de aproape și una de departe. Îți ia un minut, iar medicul nu poate primi o informație mai bună.
3. Suni acum la medicul veterinar curant sau la o clinică non-stop, din mers. Prima frază e „suspect de otrăvire cu momeală”. La unele otrăvuri, minutele cântăresc mai mult decât orice altceva.
4. Nu îl faci să vomite singur. Nici cu sare, nici cu apă cu săpun, nici cu degetul. La un câine care deja tremură sau face crize, voma poate ajunge în plămâni, iar unele substanțe ard încă o dată la urcare. Dacă trebuie golit stomacul, decide medicul, la telefon.
5. Nu îi dai lapte, ulei, ouă, iaurt sau cărbune. Laptele nu „neutralizează” otrava, oricât s-ar spune prin cartier. Grăsimile ajută unele otrăvuri să ajungă mai repede în sânge.
6. Pleci. Pe un câine care tremură sau convulsionează îl înfășori într-o pătură, îl duci în brațe și îl pui pe podeaua mașinii, departe de muchii de care să se lovească. Nu-i ții limba și nu-i bagi nimic în gură. La unele otrăvuri lumina puternică și zgomotul înrăutățesc crizele, așa că vorbești încet și ții geamurile închise.
7. Împarți treaba. Unul conduce, altul vorbește la telefon. Dacă ești singur, pornești apelul pe difuzor înainte să pleci de pe loc.

Ce semne vezi și ce otravă pot trăda

Aproape niciodată nu afli ce a fost în momeală. Semnele îl orientează pe medic, de aceea merită să le urmărești și să le povestești exact, cu ora la care au apărut.

Tabelul te ajută să descrii ce vezi, diagnosticul îl pune medicul. Unele momeli au în ele mai multe otrăvuri, altele conțin substanțe care nu intră în niciun rând. Regula noastră e simplă: câine care a mâncat ceva de pe jos și apoi se schimbă brusc înseamnă otrăvire, până când medicul îți spune altceva.

La medicul veterinar: ce spui și ce se întâmplă

Ce spui la telefon

• Ce s-a întâmplat. De exemplu: „a mâncat ceva de pe jos în parc, cred că era o momeală, acum salivează și tremură”.
• Când. Ora, cât de exact poți. Un sfert de oră și o oră duc la decizii diferite.
• Ce vezi acum. Salivă, vomă, diaree, tremur, crize, cum arată pupilele, ce culoare au gingiile, dacă e conștient.
• Ce ai în pungă. Momeala, voma. Descrii culoarea granulelor sau a prafului: unele otrăvuri pentru rozătoare sunt colorate în albastru, verde sau roz.
• Cât cântărește câinele, ce alte boli are, ce medicamente ia.
• Unde ești și în cât timp ajungi.

Ce face medicul la cabinet

1. Îl stabilizează. Dacă e în criză sau respiră greu, medicul oprește criza și îi asigură respirația înainte de orice. Tu aștepți afară. Așa se lucrează, nu e semn rău.
2. Golește stomacul, dacă otrava a fost înghițită de puțin timp și câinele e treaz. La un câine care convulsionează se face altfel, sub anestezie, cu tub.
3. Leagă otrava în intestin, ca să nu se mai absoarbă. Merge la multe substanțe.
4. Dă antidotul, acolo unde există. Câteva otrăvuri frecvente în momeli au unul; la celelalte rămâne tratamentul de susținere până trece efectul.
5. Perfuzie, oxigen, încălzire sau răcire, după cum arată câinele.
6. Analize. Sânge; teste de coagulare dacă se bănuiește otravă pentru șoareci, repetate după două-trei zile chiar dacă primul rezultat iese bun; rinichii, la antigel.
7. Trimite proba la laborator, dacă ai adus momeala sau dacă, din păcate, câinele moare. Buletinul de toxicologie e și dovada de care ai nevoie mai departe.
8. Îl ține sub observație, de la o noapte la câteva zile. La otrava anticoagulantă tratamentul durează săptămâni și se oprește numai după o analiză de control.

Partea legală

În România, otrăvirea intenționată a animalelor e infracțiune, după legea privind protecția animalelor. Raportează chiar dacă ai prins-o la timp. Următorul câine de pe stradă poate să nu aibă norocul tău.

• Cere-i medicului un act cu diagnosticul, data, ora și tratamentul. Dacă proba ajunge la laborator, păstrezi buletinul de analiză.
• Depui plângere la poliție, cu pozele locului, ora, proba și actele de la medic. Unele orașe au structuri de poliție care se ocupă de animale; unde nu există, mergi la secția de care ține strada.
• Anunți primăria sau poliția locală dacă momelile sunt în spații publice, ca să fie strânse. Dacă le strângi tu, o faci cu mănuși și în pungi duble, iar la predare spui unde le-ai găsit.
• Le spui vecinilor și pui un anunț scurt pe grupul cartierului: unde, când, cum arăta momeala. Fără nume, fără acuzații pe care nu le poți dovedi. O acuzație publică fără probe te poate băga pe tine în probleme și nu ajută ancheta cu nimic.

Cum îl ferești de momeli

Un câine care mănâncă de pe jos o să mai încerce. Pentru el, bucata de cârnat de sub bancă e cel mai bun lucru din toată dimineața. Ai două căi și le folosești pe amândouă: îl înveți să lase lucrurile de pe jos și îi tai accesul acolo unde nu poți fi atent la fiecare pas.

„Lasă”, de la bucătărie până pe trotuar

1. Pumnul închis. Ții în pumn o bucățică banală. Câinele adulmecă, linge, împinge cu botul, iar tu aștepți. În clipa în care își trage capul înapoi, spui „da” și îi dai din cealaltă mână ceva mult mai bun. După vreo zece repetări, spui „lasă” chiar înainte să-i întinzi pumnul.
2. Palma deschisă. Aceeași regulă, cu mâna deschisă. Dacă se repede, închizi palma.
3. Pe podea. Pui bucățica jos, întâi acoperită cu talpa, apoi liberă, cu tine lângă ea. Când o lasă și se uită la tine, te bucuri vizibil, îl lauzi cu voce veselă și îi dai din mână ceva mai bun decât ce era pe jos.
4. Plimbarea aranjată. Cineva din familie presară dinainte pe traseu bucăți de pâine sau biscuiți. Tu treci pe acolo cu câinele în lesă și exersezi „lasă”, cu ceva foarte bun în buzunar.
5. Trotuarul adevărat. Oase de pui, ambalaje, resturi de mâncare. Aici urmărești un singur lucru: ca, de la sine, câinele să ridice ochii spre tine când vede ceva pe jos. Asta se construiește în săptămâni.

Oricât de bine merge „lasă”, tot trebuie să fii cu ochii pe el. Un câine care dă de momeală la doi metri de tine, cu nasul în iarbă, a înghițit-o înainte să apuci să deschizi gura.

Botnița-coș

La câinii care înghit orice și în zonele cu risc, botnița de tip coș e cea mai sigură protecție pe care o ai. Una bună îl lasă să gâfâie, să bea apă și să primească bucățele printre bare. Botnițele de pânză care țin gura închisă sunt pentru câteva minute la cabinet; la plimbare nu le folosești.

O învață ca pe un joc, în câteva zile. Ții botnița în mână, cu o bucățică bună pe fundul ei, iar el bagă botul să o ia. Apoi ține botul înăuntru o secundă, apoi trei. Apoi închei catarama o clipă și o desfaci. Pe stradă o poartă abia după ce a ajuns s-o vadă ca pe ceva care aduce lucruri bune; un câine obișnuit cu ea uită repede că o are pe bot.

Pe traseu

• Lesă scurtă lângă tufișuri, pe marginea parcurilor, în jurul blocurilor, la tomberoane și oriunde oamenii lasă mâncare pentru pisici. Acolo apar cele mai multe momeli.
• Ochii pe pământ, în fața câinelui. Plimbările cu privirea în telefon sunt exact cele în care câinii găsesc momeli.
• Citești grupurile de cartier și anunțurile primăriei despre deratizare. După o deratizare, ocolești zona câteva zile.
• Unde au murit câini de curând: botniță și lesă scurtă, sau alt traseu.

Numerele de telefon

Salvează chiar acum numărul medicului veterinar curant și pe al unei clinici non-stop din orașul tău, cu adresa. Trece-ți în telefon cât cântărește câinele. În dimineața în care iese din tufiș mestecând n-o să ai timp să cauți nimic din toate astea.