Educație
La cinci luni venea la primul „aici”, la opt luni se uită prin tine. Adolescența la câini e previzibilă și trece, iar ce exersezi acum rămâne toată viața.
La cinci luni venea la primul „aici”. Stătea la ușă până îi dădeai voie, te urma prin parc ca o umbră, iar tu te gândeai că ai nimerit un câine ușor. Acum are opt luni și cântărește dublu. Îl chemi și se uită prin tine, de parcă n-ar fi auzit niciodată cuvântul. Sare pe musafiri, trage în lesă, fură de pe masă și latră la un coș de gunoi pe lângă care a trecut de o sută de ori. Ai senzația că te testează. Ai în casă un câine adolescent, atât. Perioada asta e atât de previzibilă încât cercetătorii au început s-o studieze cum studiază adolescența oamenilor, și trece. Ce ai de făcut până trece e să nu strici ce ați construit și să nu-l lași să exerseze lucrurile pe care nu vrei să le vezi la trei ani.
Adolescentul n-a uitat exercițiile. Le face mai greu, pentru că are capul plin: hormoni, mirosuri, câini, curiozitate, frici noi. Un studiu britanic pe câini-ghid a arătat ceva ce mulți proprietari bănuiau de mult. Pe la opt luni, câinii răspundeau mai prost la „șezi” cerut de omul lor decât o făceau la cinci luni, dar la fel de bine dacă îl cerea un străin. Sună cunoscut oricui a avut un copil de 14 ani în casă.
Practic, te întorci cu un pas. Ce făcea în parc, exersezi acum în curte. Ce făcea din prima, acum îl ajuți să facă. Regulile însă rămân: ce n-avea voie la cinci luni n-are voie nici acum, oricât de dulce se uită la tine de pe canapea.
Un adolescent care descoperă că poate să nu vină și să fugă după un câine, o pisică sau o bicicletă învață lecția asta din prima. O lesă lungă de 5–10 metri, prinsă de ham, îi lasă libertate și te scutește de lecția proastă. Rămâne pe el până când rechemarea merge iar sigur. Dacă asta înseamnă până la 18 luni, până la 18 luni.
Trei-cinci chemări la fiecare plimbare, doar când știi că vine. Fiecare venire se termină cu ceva care îl face să sară în sus: o mână de bucățele preferate, joaca lui favorită, lauda ta cu voce veselă, apoi „du-te” înapoi la ce făcea. Dacă rechemarea e problema principală, avem un ghid separat doar despre ea.
Energia adolescentului n-are fund. O oră de alergat îți face doar un adolescent mai antrenat, care mâine are nevoie de o oră și jumătate. Plimbările lungi cu nasul jos, jocurile de căutare, mâncarea pusă în jucării, o urmă scurtă în iarbă îl obosesc altfel, din interior. Un adolescent care a muncit cu nasul 30 de minute e de multe ori alt câine seara. La noi pe pistă se vede cel mai bine: după o urmă, câinele tânăr care sărea pe toată lumea stă culcat și respiră.
Câinii tineri au nevoie de 14–16 ore de somn pe zi. Un adolescent nedormit arată exact ca un adolescent „obraznic”: mușcă, sare, nu aude nimic. Dacă seara e o nebunie, încearcă o oră de liniște impusă, cu o jucărie de ros, într-un loc fără agitație. De multe ori adoarme în zece minute.
Mulți câini trec, între 6 și 14 luni, printr-o perioadă în care se sperie de lucruri pe care le ignorau până ieri: un coș de gunoi, o statuie, un om cu umbrelă. Nu-l tragi spre ele și nu-l cerți. Îl lași să se uite de la distanța la care încă e liniștit, îi dai o bucățică bună și mergeți mai departe. Dacă nu pățește nimic urât în perioada asta, frica de obicei trece de la sine.
Fiecare săritură pe musafiri, fiecare bucată luată de pe masă, fiecare tras de lesă care l-a dus unde voia e o repetiție reușită, din punctul lui de vedere. Aranjează casa și plimbarea ca să nu ajungă acolo: lesa pusă când sună la ușă, masa strânsă, ham cu prindere în față la plimbare. Între timp îl lauzi și îi dai bucățele pentru ce vrei să vezi: patru labe pe jos, lesă moale, stat liniștit pe pătura lui.
| Când | Ce faci |
|---|---|
| În fiecare zi | O plimbare lungă de miros, pe lesă lungă. 3–5 rechemări ușoare, sărbătorite. 5 minute de exerciții vechi, ușoare. |
| De două-trei ori pe săptămână | Un joc de căutare sau o urmă scurtă. O ieșire într-un loc nou și liniștit. |
| La nevoie | Lesa pusă când vin musafiri. Ora de liniște de seară. Un pas înapoi în exercițiu la primul semn că nu-i iese. |
| La sfârșitul săptămânii | Notezi ce a mers. Dacă ceva s-a înrăutățit mult (mârâit, frici mari), citești secțiunea despre instructor. |
Puiul de 4–6 luni. Începutul. Își vede de treaba lui mai des, explorează mai departe de tine, încearcă să vadă ce ține. Dinții se schimbă. E momentul să aduci lesa lungă, înainte să ai nevoie de ea.
Adolescentul de 6–12 luni. Vârful, de obicei. Hormoni, curiozitate, frici noi, toate deodată. La câinii mici adolescența începe mai devreme și se termină mai repede. La cei mari și uriași începe pe la 7–9 luni și poate ține până la 2 ani sau chiar mai mult.
Tânărul adult de 12–24 de luni. Încet, se așază. Câinii de talie mare se maturizează la minte pe la 2–3 ani. Ce ai exersat consecvent în adolescență iese acum la suprafață, aproape fără efort.
Câinele adoptat la vârsta asta. Mulți câini ajung la adăpost tocmai în adolescență, pentru că familia n-a mai făcut față. Un câine adoptat la 9–12 luni are de dus în același timp și adolescența, și schimbarea de casă. Îi trebuie răbdare dublă și o rutină de care să se țină.
Sterilizarea. Discuția cu medicul veterinar se poartă de obicei acum. Vârsta potrivită diferă după talie, rasă și sex, iar la unele rase mari se recomandă amânarea până se termină creșterea. Hotărăști cu medicul, nu cu vecinii de la parc.
„Mă testează, trebuie să-i arăt cine e șeful.” Adolescentul nu pune la cale nimic împotriva ta. Creierul lui e în renovare. Duritatea strică tocmai relația de care ai nevoie ca să treceți împreună prin perioada asta.
Libertatea dată prea devreme. Puiul de cinci luni stătea lângă tine fără lesă. Adolescentul nu mai stă. Mulți câini fug sau sunt loviți de mașini exact la vârsta asta.
Renunțarea la exerciții. „Nu mai ascultă, n-are rost.” Acum are cel mai mult rost. Ce exersezi în lunile astea rămâne pentru restul vieții lui.
Prea mult efort fizic la talia mare. Alergat pe lângă bicicletă, sărituri repetate, frisbee până cade, la un câine mare de 8 luni ale cărui articulații încă se închid.
Pedeapsa pentru frică. Un adolescent speriat de o statuie și certat pentru asta învață că statuia chiar e periculoasă, pentru că de lângă ea i s-a întâmplat ceva neplăcut.
„Îi trece singur.” Trece, dar ce a exersat adolescentul rămâne. Un câine care a învățat la 10 luni că poate sări pe oameni sare și la 3 ani, cu 30 de kilograme.
La cei mai mulți câini, de pe la 6 luni până pe la 18–24 de luni; mai scurt la talia mică, mai lung la cea mare. Nu e o linie dreaptă. Vor fi săptămâni bune și săptămâni în care pare că v-ați întors la zero, iar asta face parte din joc.
Semnele că mergeți bine: câinele se întoarce des să se uite la tine în plimbare; rechemarea pe lesă lungă reușește de nouă ori din zece; se liniștește mai repede după o emoție; fricile noi se micșorează în loc să crească; seara adoarme după plimbarea de miros. Dacă vezi cele mai multe dintre ele după câteva luni, e adolescență obișnuită, condusă bine.
Un curs de bază sau câteva ședințe individuale în perioada asta sunt de multe ori cel mai bun timp pe care i-l poți da câinelui. Ce se construiește la 8 luni ține ani de zile.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
De obicei de pe la 6 luni până pe la 18–24 de luni. La rasele mici începe mai devreme și se termină mai repede. La cele mari și uriașe poate începe pe la 7–9 luni și ține până la 2 ani sau mai mult, iar maturizarea la minte vine pe la 2–3 ani. Vârful e de multe ori între 7 și 12 luni.
Pentru că e adolescent: lumea a devenit mai interesantă decât tine, iar creierul lui procesează mai greu ce știa. Un studiu pe câini-ghid a arătat că la 8 luni câinii răspund mai prost omului lor decât la 5 luni. Pune lesa lungă la loc, cheamă-l doar când știi că vine și sărbătorește fiecare venire.
De la câteva luni la peste un an, după talie și după câine. Nu e o linie dreaptă: vor fi săptămâni bune și săptămâni în care pare că ați luat-o de la capăt. Ce exersezi consecvent acum iese la suprafață când câinele se maturizează, iar ce îl lași să exerseze singur rămâne și el.
Da. Mulți câini trec între 6 și 14 luni printr-o perioadă în care se sperie de lucruri pe care le ignorau. Nu-l forța să se apropie și nu-l certa. Lasă-l să se uite de la distanță, dă-i o bucățică bună și mergeți mai departe. Dacă frica crește în loc să scadă, cere ajutorul unui instructor.
Poate schimba unele comportamente legate de hormoni, cum ar fi marcatul sau interesul pentru femele, dar nu scurtează adolescența și nu ține loc de antrenament. Vârsta potrivită diferă după talie, rasă și sex, iar la unele rase mari se recomandă așteptarea până la terminarea creșterii. Decizia o iei cu medicul veterinar curant.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Îl strigi de cinci ori în parc și se uită la tine ca la un străin. Rechemarea se construiește acasă, cu multă bucurie, cu mult înainte să ai nevoie de ea.
Brațul întins, umărul care doare, câinele care gâfâie cu limba scoasă. Trasul în lesă e obiceiul cel mai exersat dintre toate, pentru că îi iese de fiecare dată.
Roade, latră, aleargă prin casă la zece seara și tot nu e obosit. Un câine cu prea multă energie se obosește cu capul, iar diferența se vede în câteva zile.
Vii acasă și ai labele lui pe piept înainte să închizi ușa. Săritul e un salut, iar câinele îl păstrează pentru că i-a reușit de fiecare dată.
La Puppy Class și la cursul de dresaj de bază exercițiile de aici se lucrează în grup, cu distrageri reale și cu feedback la fiecare pas.