Atlasul interactiv al câinelui · pentru clasă
50 carduri, câte șase pe o foaie A4, de tăiat pe linii. Alege setul și, dacă vrei un exercițiu, ascunde numele (elevul îl scrie) sau textul (elevul scrie definiția). Fără nume de elevi, fără scor.
caput · head
Capul cuprinde craniul, urechile, ochii, botul și gura. Forma și mărimea lui variază mult între rase, de la boturile lungi ale ogarilor la cele scurte ale raselor brahicefale. În interior stau creierul și organele de simț; oasele capului se văd în stratul de schelet, ca „craniu” și „mandibulă”.
Unde: De la trufă până la ceafă, inclusiv urechile.
rostrum · muzzle
Botul este porțiunea capului din fața ochilor: nasul, maxilarul și mandibula cu buzele. Lungimea lui față de craniu este unul dintre criteriile prin care standardele de rasă descriu capul. În bot se află cavitatea nazală cu cornetele nazale, acoperite de mucoasa prin care câinele percepe mirosurile.
Unde: Partea din față a capului, de la stop până la trufă.
planum nasale · nose
Trufa este vârful nasului: pielea umedă, fără păr, cu cele două nări. Prin nări intră aerul în cavitatea nazală, unde se află cornetele nazale și epiteliul olfactiv. Mirosul este detectat prin epiteliul olfactiv și nervii olfactivi; organul vomeronazal este o cale suplimentară de detecție chimică.
Unde: Vârful botului, pielea fără păr din jurul nărilor.
oculus · eye
Ochii stau în orbite, cavitățile craniului pe care le vezi în stratul de schelet ca un cerc. Poziția lor, mai laterală sau mai frontală, diferă între rase și influențează câmpul vizual. Ochiul face parte din sistemul nervos senzorial: receptorii din retină trimit semnalele către creier prin nervul optic.
Unde: Pe laturile capului, în orbite, deasupra stopului.
auris · ear
Urechea externă, pavilionul, poate fi dreaptă, semidreaptă sau căzută, după rasă. Ea direcționează sunetul spre canalul auditiv și urechea medie și internă, aflate în craniu. Pavilionul este și un instrument de comunicare: poziția urechilor face parte din limbajul corporal al câinelui.
Unde: Pe partea de sus a capului, în spatele ochilor.
cranium · skull
Craniul protejează creierul și organele de simț și formează fața: orbitele în care stau ochii, cavitatea nazală cu cornetele și maxilarul cu dinții de sus. Este alcătuit din mai multe oase unite prin suturi. Cu osul temporal se articulează mandibula, la articulația temporo-mandibulară.
Unde: Oasele capului, fără mandibulă.
mandibula · mandible
Mandibula este osul fălcii de jos. Poartă dinții inferiori și se articulează cu osul temporal al craniului la articulația temporo-mandibulară, cea care permite deschiderea și închiderea gurii. Lungimea ei față de maxilar determină cum se așază dinții de jos față de cei de sus, adică ocluzia.
Unde: Osul fălcii de jos, articulat cu craniul la articulația temporo-mandibulară.
musculus temporalis
Cel mai masiv mușchi al capului la carnivore, gros și elastic. Pornește din fosa temporală (și de pe creasta sagitală) și se prinde printr-o lamă tendinoasă pe procesul coronoid al mandibulei. Închide gura, deci mușcă, și apără articulația temporo-mandibulară de luxația spre înainte.
Unde: Pe laturile craniului, în fosa temporală, de deasupra ochiului până la ceafă.
musculus masseter
Pornește de pe marginea de jos a arcadei zigomatice și se prinde pe fața laterală a mandibulei (fosa maseterică). Ridică mandibula, adică închide gura; împreună cu temporalul dă forța mușcăturii. Singurul mușchi masticator care deschide gura este digastricul, pe partea de jos a fălcii.
Unde: Pe obraz, între arcada zigomatică și mandibulă.
orbita
La câine marginea osoasă a orbitei este incompletă lateral: cercul este închis de ligamentul orbital, care merge de la procesul zigomatic al osului frontal la arcada zigomatică. În orbită stau globul ocular, cei șapte mușchi extraoculari ai mamiferelor domestice (patru drepți, doi oblici și retractorul) și glanda pleoapei a treia.
Unde: Cavitatea osoasă a ochiului.
arcus zygomaticus
Formată din unirea procesului zigomatic al osului temporal cu procesul temporal al osului zigomatic. Mărginește lateral fosa temporală, în care stă mușchiul temporal, iar de pe marginea ei de jos pornește maseterul. La rasele brahicefale arcadele sunt late.
Unde: Osul obrazului, sub ochi, de la orbită la articulația fălcii; se simte ușor sub piele.
articulatio temporomandibularis
Articulația dintre fosa mandibulară a osului temporal și procesul condilar al mandibulei; permite deschiderea și închiderea gurii. Mușchiul temporal o apără de luxația spre înainte. Se simte sub piele, în fața urechii, când câinele deschide gura.
Unde: Articulația fălcii, sub ureche, în spatele arcadei zigomatice.
bulla tympanica
O umflătură osoasă rotunjită a părții timpanice a osului temporal, mare la carnivore. Închide partea ventrală a cavității urechii medii, cu timpanul și cele trei oscioare; de aici pornește urechea internă, cu cohleea și labirintul vestibular (auz și echilibru).
Unde: Sub craniu, în spatele articulației fălcii.
protuberantia occipitalis externa
O proeminență mediană la joncțiunea osului interparietal cu osul occipital; la câine și la cal corespunde punctului cel mai înalt al craniului. Creasta nucală este prelungirea ei transversală. Reper palpabil folosit la măsurarea lungimii craniului.
Unde: Vârful din spate al craniului, la ceafă; se simte ușor sub piele.
crista sagittalis externa
Prezentă la carnivore, variază mult între rase; pe ea pornește o parte din mușchiul temporal. Cu cât este mai dezvoltată, cu atât mai multă suprafață de prindere pentru mușchii mușcăturii.
Unde: Creasta de pe mijlocul craniului, între cele două fose temporale, până la protuberanța occipitală.
larynx · larynx
Laringele este cutia cartilaginoasă de la începutul traheei: cartilajele epiglotic, tiroid și cricoid îi formează peretele, iar mușchii intrinseci (de exemplu cricotiroidianul) îi mișcă părțile. Este suspendat de aparatul hioid, de care se prind mușchii hioidieni: sternohioidianul, tirohioidianul, milohioidianul.
Unde: La intrarea în trahee, sub faringe, suspendat de aparatul hioid.
encephalon · brain
Creierul stă în cavitatea craniană, în spatele orbitelor, protejat de oasele neurocraniului; împreună cu măduva spinării formează sistemul nervos central, iar nervii cranieni și spinali formează sistemul periferic. Emisferele au, după UMN, lobii frontal, parietal, temporal și occipital, iar dedesubt rinencefalul: bulbul olfactiv, tractul și lobul piriform. În desen este schematic; drumul mirosului e în „Călătoria unui miros”.
Unde: În cavitatea craniană, protejat de neurocraniu.
medulla spinalis · spinal cord
Măduva spinării continuă creierul prin foramenul magnum și coboară prin canalul vertebral, protejată de arcurile vertebrelor; din ea pleacă nervii spinali către trunchi și membre. Împreună cu creierul formează sistemul nervos central. În desen este linia violet de sub creastele vertebrelor, trasată schematic.
Unde: În canalul vertebral, de la foramenul magnum înapoi, sub creastele vertebrelor.
glandula thyroidea · thyroid gland
Tiroida are doi lobi laterali lungi și înguști, turtiți, așezați pe fețele laterale ale traheei, aproape de laringe, de-a lungul primelor șase sau șapte inele traheale. Istmul care îi leagă este inconstant: la câinii mari poate fi o bandă glandulară de circa un centimetru, la cei mici lipsește de obicei. Paratiroidele, patru de regulă, stau pe lobi.
Unde: Pe laturile traheei, imediat în spatele laringelui, de-a lungul primelor 6-7 inele traheale.
frons · forehead
Fruntea este regiunea de deasupra osului frontal, între ochi și creștet, continuată spre nas de dorsul nasului. La câine, părțile frontale ale celor două oase formează o depresiune centrală și coboară înainte, spre stop. Sub piele stau mușchiul frontal, slab la câine, și fasciculele ridicătorului nazolabial, care pornesc de aici spre buza de sus.
Unde: Deasupra ochilor, pe osul frontal, între stop și creștet.
nu are termen anatomic · stop
Stopul este adâncitura dintre ochi, acolo unde oasele nazale întâlnesc craniul. Este un termen din vocabularul de expoziție, definit de glosarul Kennel Club, nu din nomenclatura anatomică: paginile anatomice consultate nu îl folosesc. Anatomic, zona corespunde joncțiunii oaselor nazale cu osul frontal, unde frontalele formează o depresiune centrală.
Unde: Treapta dintre frunte și dorsul nasului, între ochi.
bucca · cheek
Obrazul este peretele lateral al gurii. Are o parte maseterică, fermă, peste mușchiul maseter, și o parte bucală, mobilă, spre colțul gurii, a cărei temelie este mușchiul buccinator. La câine obrajii sunt laxi și încăpători, cu mucoasa netedă, adesea pigmentată. Canalul glandei parotide traversează obrazul și se deschide în dreptul dinților de sus.
Unde: Peretele lateral al gurii, de la colțul buzelor până sub ureche.
labium superius / inferius · lips
Buzele mărginesc deschiderea gurii. La câine sunt subțiri și mobile, cu numeroase fire tactile; buza de sus este mai mare decât cea de jos, pe care o acoperă, iar marginile buzei de jos sunt flasce și dințate. „Flews” numesc, în vocabularul de expoziție, buzele de sus pendulante ale unor rase. În grosimea lor stă orbicularul gurii, inervat de nervul facial.
Unde: În jurul deschiderii gurii; colțul gurii ajunge în dreptul dinților jugali.
mentum · chin
Bărbia este proeminența cărnoasă de sub buza de jos, la vârful mandibulei. La animale este mult mai puțin marcată decât la om. De aici pornesc, pe partea dinăuntru, mușchii care duc limba înainte: genioglosul, „de la bărbie la limbă”, și geniohioidul. Pe bărbie stau și firele tactile mentoniere.
Unde: Sub buza de jos, la vârful mandibulei.
nares · nostrils
Nările sunt deschiderile externe ale cavității nazale, așezate în planul nazal, pielea goală a trufei. La câine fiecare nară are formă de virgulă, cu partea lată lângă sept și coada îngustă îndreptată înapoi și în afară, într-un șanț, șanțul alar, abia marcat la carnivore. Marginea de sus, aripa nării, este convexă și mobilă; ridicătorul nazolabial trage de ea.
Unde: Cele două deschideri ale nasului, în planul nazal al trufei.
pili tactiles · tactile hairs, vibrissae
Vibrizele sunt fire de păr groase, bogat inervate, cu rol de simț tactil. La câine sunt confirmate șase grupe: deasupra ochilor, pe buza de sus (mustățile), pe buza de jos, pe bărbie, pe obraji și în regiunea zigomatică, plus microvibrize pe buze. Atingerea celor de deasupra ochilor și a mustăților declanșează clipitul reflex; câinele își împinge mustățile înainte când explorează un obiect.
Unde: Pe buza de sus și de jos, pe obraji, pe bărbie și deasupra ochilor.
palpebrae · eyelids
Pleoapele sunt pliuri mobile care apără ochiul; stratul lor mijlociu conține fibrele orbicularului ochiului. La carnivore, pleoapa de jos nu are cili. În colțul dinspre nas stă pleoapa a treia, membrana nictitantă, susținută de un cartilaj în formă de T: mișcarea ei este pasivă, este împinsă peste cornee când mușchiul retractor trage globul ocular înapoi; omul nu are nici pleoapă a treia, nici acest mușchi.
Unde: În jurul deschiderii ochiului; a treia pleoapă în colțul dinspre nas.
m. orbicularis oris · orbicularis oris
Orbicularul gurii stă în grosimea buzelor, în jurul deschiderii gurii, fără nicio inserție pe os. La carnivore, partea din buza de sus este întreruptă pe linia mediană de un rafeu, iar la câine mușchiul este slab dezvoltat. Fiecare jumătate este inervată separat de nervul facial de pe partea ei. Platisma, mușchiul pielos al gâtului, se prinde de obicei de el.
Unde: În grosimea buzelor, în jurul deschiderii gurii.
m. levator nasolabialis · levator nasolabialis
Ridicătorul nazolabial pornește lat de pe oasele frontal și nazale, la câine și de pe marginea de sus a maxilei, și coboară pe sub piele până la buza de sus și la aripa nării. Ridică buza de sus trăgând-o lateral și trage de aripa nării. La carnivore este foarte lat și fără limite clare. Nervul motor este ramura bucală dorsală a facialului.
Unde: De la frunte și oasele nazale, pe lângă orbită, până la buza de sus și aripa nării.
m. buccinator · buccinator
Buccinatorul este mușchiul plat al obrazului, întins paralel cu axa gurii; partea lui molară pleacă de pe maxilă, deasupra dinților jugali. La câine este lat și foarte subțire, cu două planuri de fibre încrucișate. Trage colțul gurii înapoi și lateral și ține mâncarea între dinți. Este inervat de ramurile bucale ale nervului facial, mai ales de cea dorsală.
Unde: În obraz, paralel cu axa gurii, între maseter și colțul buzelor.
m. orbicularis oculi · orbicularis oculi
Orbicularul ochiului înconjoară deschiderea ochiului; fibrele lui formează stratul mijlociu, fibro-muscular, al pleoapelor și stau lângă tars. La câine, mușchiul pielos al feței trimite un strat spre pleoapa de jos, care se contopește cu orbicularul, mușchiul malar. Este inervat de nervul facial, prin ramura zigomatică, cea care deservește pleoapele și regiunea nasului.
Unde: În pleoape, în jurul deschiderii ochiului.
m. digastricus · digastricus
Digastricul pornește de pe procesul paracondilar al osului occipital și se inseră pe marginea ventro-medială a mandibulei. Deschide gura: când masticatorii se relaxează, el trage mandibula în jos. Are două pântece, inervate diferit, de trigemen și de facial. În nomenclatura veche a lui Sisson apare sub numele de occipito-mandibular, cu aceleași prinderi.
Unde: De la baza craniului, în spatele urechii, până la marginea de jos a mandibulei.
mm. auriculares · auricular muscles
Mușchii auriculari sunt grupele mici de mușchi care mișcă pavilionul urechii: grupul rostral, care conține cartilajul scutiform, o plăcuță plată dinaintea urechii, și grupul caudal. Sisson figurează la câine scutularul, mușchii auriculari anteriori, helicis, antitragicus și parotido-auricularul. Toți sunt inervați de nervul facial, care deservește mușchii superficiali ai capului și ai urechii externe.
Unde: În jurul bazei urechii, cu cartilajul scutiform în grupul din față.
os nasale · nasal bone
Oasele nazale, pereche, formează partea de sus a acoperișului cavității nazale. Se articulează între ele pe linia mediană, lateral cu maxilele și caudal cu frontalul. La câine, în majoritatea raselor, sunt lungi și mai late în față, capetele rostrale formează o incizură nazală aproape semicirculară, iar fața lor externă are un șanț central. Pe ele se prinde partea din față a cornetului nazal dorsal.
Unde: Acoperișul cavității nazale, pe dorsul nasului; pereche.
os incisivum · incisive bone (premaxilla)
Osul incisiv, numit și premaxilă, stă la capătul rostral al capului și poartă incisivii de sus. La câine, corpul lui este turtit de sus în jos, cu trei alveole care cresc de la primul la al treilea incisiv, și completează alveola caninului. Procesul nazal formează marginea laterală a deschiderii nazale osoase, iar procesul palatin, partea din față a cerului gurii. În spatele incisivilor se deschid canalele spre organul vomeronazal.
Unde: Vârful osos al botului; poartă incisivii de sus.
maxilla · maxilla
Maxila este cel mai mare os al feței și poartă premolarii, molarii și caninul de sus. La câine este scurtă, dar foarte înaltă în spate, fără creastă facială; gaura infraorbitară, prin care iese nervul infraorbitar spre buză și nas, stă deasupra celui de-al treilea premolar, iar canalul infraorbitar este scurt. Pe fața ei dinspre cavitatea nazală se prinde cornetul nazal ventral.
Unde: Osul feței de deasupra dinților de sus, în fața orbitei.
os frontale · frontal bone
Osul frontal, pereche, formează baza regiunii frunții: părțile nazală și orbitală intră în față, partea scuamoasă în acoperișul craniului. La câine, procesul supraorbitar este foarte scurt, așa că marginea de sus a orbitei este incompletă, ca la porc, și se închide prin ligamentul orbitar. Sinusul frontal, împărțit la câine în compartimente, este săpat în acest os, deasupra maselor laterale ale etmoidului.
Unde: Baza frunții: deasupra orbitelor, între oasele nazale și parietale.
os parietale · parietal bone
Oasele parietale, unite pe linia mediană, formează cea mai mare parte a acoperișului cavității craniene; stau deasupra osului temporal, între frontal și occipital. La câine, la unirea celor două oase se ridică o creastă parietală proeminentă, continuată pe frontale: creasta sagitală din stratul de schelet, pe care se prinde mușchiul temporal.
Unde: Acoperișul cutiei craniene, între frontal și occipital.
os occipitale · occipital bone
Osul occipital închide craniul la spate și se articulează cu prima vertebră cervicală, atlasul, prin cei doi condili. La câine, partea bazilară este lată și plată, iar creasta nucală, vârful lui, proemină puternic înapoi la rasele mari: este protuberanța occipitală externă pe care o simți la ceafă. De pe el pornesc digastricul și o parte din mușchii cefei.
Unde: Capătul din spate al craniului, unde se prinde atlasul.
os temporale · temporal bone
Osul temporal formează regiunea laterală a craniului și adăpostește organele auzului. Părțile lui, petroasă, timpanică și scuamoasă, se sudează devreme la câine. Procesul zigomatic se curbează larg în afară și formează partea din spate a arcadei zigomatice; meatul acustic extern este lat și foarte scurt, iar bula osoasă este foarte mare, rotundă și netedă. Pe el se articulează mandibula.
Unde: Partea laterală a craniului, în jurul urechii, cu bula timpanică.
os zygomaticum · zygomatic bone
Osul zigomatic, numit și malar, este un os plat al feței care formează marginea latero-ventrală a orbitei și partea din față a arcadei zigomatice; procesul lui temporal se îmbină cu procesul zigomatic al osului temporal. La câine, procesul zigomatic este foarte lung și puternic curbat, iar procesul frontal, pe care se prinde ligamentul orbitar, completează orbita, deschisă lateral la carnivore.
Unde: Osul obrazului, sub orbită; partea din față a arcadei zigomatice.
apparatus hyoideus · hyoid apparatus
Aparatul hioid este un lanț de oscioare care susține limba și laringele, așezat în partea din spate a spațiului dintre corpurile mandibulei; se prinde dorsal de procesele stiloide ale oaselor temporale, iar ventral de laringe și de baza limbii. Piesele lui: bazihioid, tirohioid, ceratohioid, epihioid și stilohioid; la câine stilohioidul este puțin mai lung decât epihioidul. Pe el se prind mușchii limbii și ai gâtului.
Unde: Între ramurile mandibulei, sus prins de osul temporal, jos de laringe.
cerebellum · cerebellum
Cerebelul stă în partea caudală a cavității craniene, deasupra trunchiului cerebral, de care este legat prin pedunculi; are un vermis median și două emisfere, cu suprafața brăzdată de folii. Coordonează mișcarea și echilibrul. La câinii treji scanați fMRI, activarea lui a crescut odată cu concentrația mirosului; autorii îl leagă de controlul adulmecării și de pragul de detecție.
Unde: În partea din spate a cutiei craniene, în spatele emisferelor, deasupra trunchiului.
truncus encephali · brainstem
Trunchiul cerebral leagă emisferele de măduva spinării; în nomenclatura UMN cuprinde diencefalul, mezencefalul, puntea și mielencefalul. Prin el ies cei mai mulți nervi cranieni și trec căile motorii și senzitive ale corpului. Tractografia lui Andrews și colab. (2022) a descris la câine un tract ventral care merge din bulbul olfactiv, pe la baza creierului, până în trunchi; funcția lui nu este demonstrată.
Unde: Sub cerebel, între emisfere și măduva spinării.
bulbus olfactorius · olfactory bulb
Bulbul olfactiv este structura ventrală a emisferei, din rinencefal, așezată pe lama ciuruită a etmoidului, prin care intră nervii olfactivi; pedunculul olfactiv îl prinde de creier. Aici axonii neuronilor din nas fac sinapsă în glomeruli cu celulele mitrale, al căror axon pleacă prin tractul olfactiv. La câine ocupă cam 0,31 % din volumul creierului, măsurat pe cinci creiere fixate (Kavoi și Hassanali 2011).
Unde: La capătul din față al creierului, sub lobii frontali, pe lama ciuruită.
hypophysis · hypophysis (pituitary)
Hipofiza, glanda pituitară, atârnă de fața ventrală a hipotalamusului printr-un infundibul și stă în fosa hipofizară de pe fața dorsală a bazisfenoidului, pe planșeul cavității craniene. La câine este circulară și destul de mică, iar fosa este puțin adâncă. Eliberează hormoni care comandă tiroida, suprarenalele și gonadele.
Unde: Sub creier, în fosa hipofizară a bazei craniului.
lingua · tongue
Limba are rădăcină, corp și vârf și stă pe planșeul gurii, prinsă de aparatul hioid prin hioglos și de bărbie prin genioglos. La câine este lată și subțire în față, mai groasă spre rădăcină, foarte mobilă, nepigmentată, roșu-aprins, cu un șanț median; pe fața ei de jos, sub mucoasă, stă lyssa, un cordon fibros propriu carnivorelor. Gustul din cele două treimi din față trece prin nervul facial.
Unde: Pe planșeul gurii, între ramurile mandibulei, prinsă de hioid și de bărbie.
glandula parotidea · parotid gland
Glanda parotidă stă în regiunea retromandibulară, între ramura mandibulei, baza urechii și partea superficială a maseterului; capătul ei de sus este lat și crestat de baza urechii. Canalul parotidian traversează maseterul și se deschide în gură, în dreptul dinților jugali de sus. Sursele nu cad de acord asupra mărimii ei față de glanda mandibulară, așa că atlasul nu o compară.
Unde: La baza urechii, între ramura mandibulei și maseter.
glandula mandibularis · mandibular gland
Glanda mandibulară, numită submandibulară la om, stă ventro-caudal de parotidă, într-o capsulă fibroasă, în unghiul dintre vena jugulară și vena facială, unde se poate palpa. Este rotundă și gălbuie; canalul ei merge înainte, spre planșeul gurii. Lângă ea, în aceeași capsulă, stă partea caudală a glandei sublinguale.
Unde: Sub și în spatele unghiului mandibulei, lângă vena jugulară.
lymphonodi mandibulares · mandibular lymph nodes
Limfonodulii mandibulari stau lângă unghiul mandibulei, în jumătatea caudală a regiunii dintre cele două ramuri ale fălcii, despărțiți de piele doar de platismă; drenează regiunile feței. Sunt ușor de palpat, mai ales când sunt inflamați, și fac parte din centrul limfatic mandibular, grup constant la carnivore.
Unde: Sub unghiul mandibulei, imediat sub piele.