Atlasul interactiv al câinelui · pentru clasă
33 carduri, câte șase pe o foaie A4, de tăiat pe linii. Alege setul și, dacă vrei un exercițiu, ascunde numele (elevul îl scrie) sau textul (elevul scrie definiția). Fără nume de elevi, fără scor.
cor · heart
Pe o radiografie laterală, inima câinelui stă de obicei între vertebrele toracice 3 și 8, cu mijlocul bazei la nivelul carinei, aproape de spațiul intercostal 5-6, și cu vârful sprijinit pe stern. Măsoară 2,5-3,5 spații intercostale: mai aproape de 2,5 la câinii cu torace adânc, de 3,5 la cei cu torace lat. Este învelită în pericard.
Unde: În mediastinul mijlociu, între vertebrele toracice 3 și 8, cu vârful spre stern.
pulmones · lungs
Plămânul stâng are un lob cranial, cu o parte cranială și una caudală, și un lob caudal; dreptul are lobi cranial, mijlociu, caudal și accesoriu, cu incizura cardiacă între lobii cranial și mijlociu. Numărul de lobi se stabilește după bronhiile lobare, nu după aspectul exterior. Marginea caudală urmează cupola diafragmei.
Unde: Umplu cavitatea toracică de la intrarea în torace până la diafragmă; aici e desenat plămânul stâng.
trachea · trachea
Traheea este tubul cu inele cartilaginoase care duce aerul de la laringe în torace. Pe radiografia laterală se vede ca un tub radiotransparent care se termină la carină, bifurcația în cele două bronhii principale, în centrul toracelui; mijlocul bazei inimii este la același nivel. În torace stă ușor la dreapta liniei mediane.
Unde: De la laringe, pe sub coloana cervicală, până la carină, în mijlocul toracelui.
oesophagus · esophagus
Esofagul leagă faringele de stomac. Pe gât stă dorsal de trahee; în torace trece prin mediastinul cranial, apoi dorsal de inimă și de bifurcația traheei, în mediastinul mijlociu, și iese din torace printre cele două cruri ale diafragmei, prin hiatusul esofagian, alături de aortă, care are hiatusul ei.
Unde: Dorsal de trahee pe gât, apoi prin mediastin până la hiatusul esofagian al diafragmei.
larynx · larynx
Laringele este cutia cartilaginoasă de la începutul traheei: cartilajele epiglotic, tiroid și cricoid îi formează peretele, iar mușchii intrinseci (de exemplu cricotiroidianul) îi mișcă părțile. Este suspendat de aparatul hioid, de care se prind mușchii hioidieni: sternohioidianul, tirohioidianul, milohioidianul.
Unde: La intrarea în trahee, sub faringe, suspendat de aparatul hioid.
thymus · thymus
Timusul este un organ bilobat al mediastinului, așezat cranial și ventral față de inimă. Volumul lui depinde de vârstă: este mare la animalele tinere, când funcția imunitară se formează, și se micșorează treptat cu vârsta, așa încât la adult poate fi greu de găsit. Desenul îl arată la dimensiunea unui pui.
Unde: În mediastinul cranial și ventral, înaintea inimii.
hepar · liver
Ficatul stă lipit de fața caudală a diafragmei și, la câinele sănătos, se vede în întregime în arcul costal. Marginea lui caudală ajunge la splină pe stânga, la stomac central, iar rinichiul drept stă în fosa renală a lobului caudat. Are lobii drept medial și lateral, pătrat, stâng medial și lateral și caudat; vezica biliară este pe dreapta.
Unde: Imediat caudal de diafragmă, în întregime în arcul costal.
ventriculus (gaster) · stomach
Stomacul câinelui este un organ al părții stângi, așezat caudal de ficat, în centrul abdomenului cranial, cu axa lungă perpendiculară pe coloana vertebrală. Cardia stă ușor la stânga planului median, în dreptul vertebrei toracice 11; pilorul, ușor la dreapta. Are cardia, fundus, corp și partea pilorică (antru, canal, pilor). Forma și poziția se schimbă cu umplerea.
Unde: Pe stânga, imediat caudal de diafragmă și de ficat, cu axa lungă perpendiculară pe coloană.
lien (splen) · spleen
Splina stă pe peretele abdominal stâng, cranial și ventral, paralel cu marea curbură a stomacului, în marele epiploon. Fiind prinsă doar prin ligamentul gastrosplenic, poziția ei variază cu umplerea stomacului și cu mărimea ei; stomacul este cranial și medial de ea, rinichiul stâng dorsal, medial și caudal. Mărimea variază mult între rase.
Unde: De-a lungul peretelui abdominal stâng, cranial și ventral, paralel cu marea curbură a stomacului.
pancreas · pancreas
Pancreasul are un lob drept, un corp și un lob stâng. Lobul drept stă în mezoduoden, medial și dorsal de duodenul descendent și ventral de rinichiul drept; lobul stâng stă lângă marea curbură a stomacului și se întinde spre polul cranial al rinichiului stâng; corpul este la joncțiunea piloroduodenală. Ductul pancreatic se deschide în papila duodenală mare.
Unde: În formă de V: lobul drept lângă duodenul descendent, lobul stâng lângă marea curbură a stomacului.
duodenum · duodenum
Duodenul pleacă din pilor, face flexura cranială, coboară pe partea dreaptă a abdomenului ca duoden descendent, lângă rinichiul drept și lateral de colonul ascendent, se întoarce prin flexura caudală și urcă spre flexura duodenojejunală. Primește bila și sucul pancreatic prin papila duodenală mare. Fiind pe dreapta, în vederea din stânga este desenat cu contur întrerupt.
Unde: Prima parte a intestinului subțire, pe partea dreaptă (contur întrerupt).
jejunum et ileum · jejunum and ileum
Jejunul și ileonul sunt partea lungă, mobilă, a intestinului subțire, în anse ținute de mezenter; limfonodulii mezenterici stau în mezojejun și mezoileon. Pentru anatomiștii veterinari, ileonul este doar segmentul terminal scurt, care se deschide în intestinul gros prin orificiul ileal, altfel decât împărțirea 40/60 din anatomia omului.
Unde: Ansele intestinului subțire din abdomenul ventral, prinse de rădăcina mezenterului.
caecum · cecum
Cecul câinelui este un fund de sac la începutul intestinului gros, așezat caudoventral de colonul ascendent, pe partea dreaptă a rădăcinii mezenterului. Ileonul se deschide în intestinul gros prin orificiul ileal, iar cecul comunică cu colonul prin orificiul cecocolic. În vederea din stânga apare cu contur întrerupt.
Unde: Pe partea dreaptă, caudoventral de colonul ascendent (contur întrerupt).
colon ascendens · ascending colon
Colonul ascendent este primul segment al colonului: scurt și drept la câine, urcă de la joncțiunea cecocolică până la flexura colică dreaptă, pe partea dreaptă a rădăcinii mezenterului, medial de duodenul descendent, cu cecul caudoventral de el. Fiind pe dreapta, este desenat cu contur întrerupt.
Unde: Scurt, pe dreapta rădăcinii mezenterului, medial de duodenul descendent (contur întrerupt).
colon transversum et descendens · transverse and descending colon
După scurtul colon ascendent, colonul transvers trece de la dreapta la stânga, cranial de rădăcina mezenterului, iar colonul descendent coboară de-a lungul părții stângi a abdomenului, dorsal, și se continuă cu rectul la intrarea în bazin. Colonul descendent este retroperitoneal pe o porțiune și este reperul caudal și medial al splinei.
Unde: Transversul trece de la dreapta la stânga, cranial de rădăcina mezenterului; descendentul coboară pe stânga până la rect.
rectum · rectum
Rectul este ultima parte a intestinului gros, continuarea colonului descendent în cavitatea pelvină, unde stă dorsal de vezica urinară și de prostată (la mascul) sau de uter și vagin (la femelă) și se termină cu canalul anal. Este ținut de mezorect și face parte din viscerele pelvine, alături de vezică și uretră.
Unde: În bazin, dorsal, de la intrarea pelvină până la canalul anal.
ren sinister · left kidney
Rinichiul stâng stă retroperitoneal, lipit de peretele dorsal al abdomenului, de obicei în dreptul vertebrelor lombare 1-3, mai caudal decât cel drept. Pe radiografia ventrodorsală, un rinichi normal măsoară de 2,5-3,5 ori lungimea vertebrei lombare 2. Este reperul dorsal, medial și caudal al splinei; ovarul (la femelă) stă caudal de el.
Unde: Retroperitoneal, dorsal, în dreptul vertebrelor lombare 1-3.
ren dexter · right kidney
Rinichiul drept stă de obicei mai cranial decât cel stâng, aproximativ între ultima vertebră toracică și a doua lombară, cu polul cranial în fosa renală a lobului caudat al ficatului. Masele lui împing duodenul descendent și colonul ascendent medial și ventral, semn că aceste organe îi stau alături, pe dreapta. În vederea din stânga este desenat cu contur întrerupt.
Unde: Mai cranial decât stângul, aproximativ T13-L2, cu polul cranial în fosa renală a ficatului (contur întrerupt).
glandulae suprarenales · adrenal glands
Glandele suprarenale sunt două organe endocrine mici, câte una cranial și medial față de fiecare rinichi; poziția aparentă a celei stângi se schimbă când rinichiul este împins de sonda ecografului. Sunt descrise la fișa sistemului endocrin. În desen, cea stângă este punctul portocaliu de la polul cranial al rinichiului stâng, în fața conturului rinichiului drept.
Unde: Cranial și medial față de fiecare rinichi.
vesica urinaria · urinary bladder
Vezica urinară stă în abdomenul caudal, la limita cu bazinul: apare și printre viscerele abdominale, și printre cele pelvine. La patruped, greutatea urinei o trage cranial, în abdomen, departe de uretră, iar goală se retrage spre intrarea pelvină. Este ținută de ligamentul median și de ligamentele laterale; uretra pleacă din colul ei.
Unde: În abdomenul caudal, spre intrarea în bazin; mărimea depinde de umplere.
prostata · prostate gland
La câinele mascul, prostata este o glandă mare, bilobată, care înconjoară complet uretra prostatică, prima parte a uretrei pelvine, imediat după colul vezicii. Spre deosebire de pisică, câinele nu are uretră preprostatică și nici glande bulbouretrale. Stă la intrarea în bazin, ventral de rect; poziția ei se schimbă cu umplerea vezicii.
Unde: La mascul, imediat caudal de colul vezicii, în jurul uretrei prostatice, la intrarea în bazin.
uterus et ovaria · uterus and ovaries
La femelă, uterul are cervix, corp și două coarne lungi, ținute de ligamentul larg (mezometru). Ovarele stau caudal de rinichi (ecografic au fost găsite acolo la toate cățelele dintr-un lot de 50) și sunt prinse de peretele abdominal dorsal prin ligamentul suspensor, care la sterilizare trebuie rupt ca ovarul să poată fi adus la incizie.
Unde: Ovarele caudal de rinichi, prinse de peretele dorsal; coarnele uterine coboară spre corpul uterin și cervix, dorsal de vezică.
encephalon · brain
Creierul stă în cavitatea craniană, în spatele orbitelor, protejat de oasele neurocraniului; împreună cu măduva spinării formează sistemul nervos central, iar nervii cranieni și spinali formează sistemul periferic. Emisferele au, după UMN, lobii frontal, parietal, temporal și occipital, iar dedesubt rinencefalul: bulbul olfactiv, tractul și lobul piriform. În desen este schematic; drumul mirosului e în „Călătoria unui miros”.
Unde: În cavitatea craniană, protejat de neurocraniu.
medulla spinalis · spinal cord
Măduva spinării continuă creierul prin foramenul magnum și coboară prin canalul vertebral, protejată de arcurile vertebrelor; din ea pleacă nervii spinali către trunchi și membre. Împreună cu creierul formează sistemul nervos central. În desen este linia violet de sub creastele vertebrelor, trasată schematic.
Unde: În canalul vertebral, de la foramenul magnum înapoi, sub creastele vertebrelor.
glandula thyroidea · thyroid gland
Tiroida are doi lobi laterali lungi și înguști, turtiți, așezați pe fețele laterale ale traheei, aproape de laringe, de-a lungul primelor șase sau șapte inele traheale. Istmul care îi leagă este inconstant: la câinii mari poate fi o bandă glandulară de circa un centimetru, la cei mici lipsește de obicei. Paratiroidele, patru de regulă, stau pe lobi.
Unde: Pe laturile traheei, imediat în spatele laringelui, de-a lungul primelor 6-7 inele traheale.
cerebellum · cerebellum
Cerebelul stă în partea caudală a cavității craniene, deasupra trunchiului cerebral, de care este legat prin pedunculi; are un vermis median și două emisfere, cu suprafața brăzdată de folii. Coordonează mișcarea și echilibrul. La câinii treji scanați fMRI, activarea lui a crescut odată cu concentrația mirosului; autorii îl leagă de controlul adulmecării și de pragul de detecție.
Unde: În partea din spate a cutiei craniene, în spatele emisferelor, deasupra trunchiului.
truncus encephali · brainstem
Trunchiul cerebral leagă emisferele de măduva spinării; în nomenclatura UMN cuprinde diencefalul, mezencefalul, puntea și mielencefalul. Prin el ies cei mai mulți nervi cranieni și trec căile motorii și senzitive ale corpului. Tractografia lui Andrews și colab. (2022) a descris la câine un tract ventral care merge din bulbul olfactiv, pe la baza creierului, până în trunchi; funcția lui nu este demonstrată.
Unde: Sub cerebel, între emisfere și măduva spinării.
bulbus olfactorius · olfactory bulb
Bulbul olfactiv este structura ventrală a emisferei, din rinencefal, așezată pe lama ciuruită a etmoidului, prin care intră nervii olfactivi; pedunculul olfactiv îl prinde de creier. Aici axonii neuronilor din nas fac sinapsă în glomeruli cu celulele mitrale, al căror axon pleacă prin tractul olfactiv. La câine ocupă cam 0,31 % din volumul creierului, măsurat pe cinci creiere fixate (Kavoi și Hassanali 2011).
Unde: La capătul din față al creierului, sub lobii frontali, pe lama ciuruită.
hypophysis · hypophysis (pituitary)
Hipofiza, glanda pituitară, atârnă de fața ventrală a hipotalamusului printr-un infundibul și stă în fosa hipofizară de pe fața dorsală a bazisfenoidului, pe planșeul cavității craniene. La câine este circulară și destul de mică, iar fosa este puțin adâncă. Eliberează hormoni care comandă tiroida, suprarenalele și gonadele.
Unde: Sub creier, în fosa hipofizară a bazei craniului.
lingua · tongue
Limba are rădăcină, corp și vârf și stă pe planșeul gurii, prinsă de aparatul hioid prin hioglos și de bărbie prin genioglos. La câine este lată și subțire în față, mai groasă spre rădăcină, foarte mobilă, nepigmentată, roșu-aprins, cu un șanț median; pe fața ei de jos, sub mucoasă, stă lyssa, un cordon fibros propriu carnivorelor. Gustul din cele două treimi din față trece prin nervul facial.
Unde: Pe planșeul gurii, între ramurile mandibulei, prinsă de hioid și de bărbie.
glandula parotidea · parotid gland
Glanda parotidă stă în regiunea retromandibulară, între ramura mandibulei, baza urechii și partea superficială a maseterului; capătul ei de sus este lat și crestat de baza urechii. Canalul parotidian traversează maseterul și se deschide în gură, în dreptul dinților jugali de sus. Sursele nu cad de acord asupra mărimii ei față de glanda mandibulară, așa că atlasul nu o compară.
Unde: La baza urechii, între ramura mandibulei și maseter.
glandula mandibularis · mandibular gland
Glanda mandibulară, numită submandibulară la om, stă ventro-caudal de parotidă, într-o capsulă fibroasă, în unghiul dintre vena jugulară și vena facială, unde se poate palpa. Este rotundă și gălbuie; canalul ei merge înainte, spre planșeul gurii. Lângă ea, în aceeași capsulă, stă partea caudală a glandei sublinguale.
Unde: Sub și în spatele unghiului mandibulei, lângă vena jugulară.
lymphonodi mandibulares · mandibular lymph nodes
Limfonodulii mandibulari stau lângă unghiul mandibulei, în jumătatea caudală a regiunii dintre cele două ramuri ale fălcii, despărțiți de piele doar de platismă; drenează regiunile feței. Sunt ușor de palpat, mai ales când sunt inflamați, și fac parte din centrul limfatic mandibular, grup constant la carnivore.
Unde: Sub unghiul mandibulei, imediat sub piele.