Leishmanioza la câini: cum se ia, ce semne are și ce înseamnă un test pozitiv?

Câinele l-ai luat acum un an de la un adăpost din Creta. De câteva luni are în jurul ochilor un cerc fără păr, pe care medicul îl numește „ochelari”. Sau ai stat vara trecută două săptămâni cu el pe o insulă din Croația, iar acum îi cresc unghiile parcă prea repede și a slăbit. Sau ai citit pe un grup de adopții „pozitiv la leishmanioză” și te întrebi dacă e o sentință. Nu e. Leishmanioza e o boală lungă, care de obicei nu se vindecă de tot, dar se ține sub control și, în mare parte, se poate preveni. Mai jos ai semnele pe care le poți vedea tu și întrebările care merită puse la cabinet. Tratamentul îl stabilește numai medicul veterinar curant.

Când suni azi la medic

Boala vine de la un parazit microscopic, Leishmania. Îl duc flebotomii: musculițe de doi-trei milimetri, mai mici decât țânțarii, care înțeapă seara și noaptea, în anotimpul cald. După înțepătură parazitul se înmulțește în corp luni sau chiar ani până să se vadă ceva, așa că majoritatea semnelor vin încet, pe nesimțite.

Câteva nu suportă amânare. Suni în aceeași zi dacă vezi:

• sânge din nas care nu se oprește sau care tot revine;
• un câine care nu mai mănâncă, vomită și bea și face pipi mult mai mult decât înainte (rinichii sunt organul pe care boala îl lovește cel mai greu);
• slăbiciune mare și gingii palide, semn de anemie;
• un ochi roșu și dureros, care lăcrimează sau devine tulbure;
• șchiopătat cu articulații umflate, sau un câine care nu se mai ridică;
• un câine deja diagnosticat și aflat în tratament care se schimbă brusc: vomă, diaree, refuză mâncarea, stă apatic.

Ce urmărești și notezi acasă

Medicii îi spun uneori „marea imitatoare”, pentru că seamănă cu multe alte boli. Tu nu ai cum s-o recunoști singur. Ce poți face e să ajungi la cabinet cu istoricul complet și cu o listă de semne văzute cu ochii tăi.

Unde a fost câinele

Asta e prima întrebare și o spui chiar dacă nu te întreabă nimeni. Țările de la Mediterana (Spania, Portugalia, sudul Franței, Italia, Grecia, Croația, Cipru, Turcia) au leishmanioză de mult. Flebotomii urcă spre nord pe măsură ce verile se încălzesc. În România s-au descris cazuri și la câini care n-au ieșit niciodată din țară, mai ales în sud. Totuși, cei mai mulți câini cu leishmanioză văzuți în cabinetele de la noi au fost adoptați din sudul Europei sau duși în vacanță acolo. Notează țara, lunile (vara contează cel mai mult) și dacă dormea afară.

Ce vezi pe el

Pielea e semnul cel mai des întâlnit. Se cojește cu scuame albe și uscate, ca o mătreață, mai ales pe cap și pe urechi. Părul cade în jurul ochilor. Apar răni care nu se mai închid pe vârful urechilor, pe bot și pe coate, în general acolo unde se sprijină. De obicei nu-l mănâncă prea tare, și asta o deosebește de alergii și de râie.

Unghiile cresc mult mai repede și mai lungi, uneori se curbează. Puțini proprietari leagă asta de o boală, deși e un semn destul de specific.

Slăbește, mai ales pe cap și pe coapse, deși mănâncă normal. Ganglionii îi cauți sub falcă, în fața umerilor și în spatele genunchilor; dacă sunt cât o alună sau mai mari, îi treci pe listă. Mai notezi sângerările mici din nas, ochii roșii sau mersul țeapăn.

Setea o măsori. Două zile la rând umpli castronul cu o cantitate știută și vezi cât rămâne. Când bea mult mai mult, poate fi primul semn că rinichii au început să cedeze.

Dacă vrei să adopți un câine „pozitiv”

Cere adăpostului rezultatele în scris: ce test s-a făcut, cu ce valoare, când, și dacă s-au făcut analize de rinichi. Întreabă ce tratament a primit și în ce perioadă. Un câine pozitiv fără semne și cu rinichi buni e cu totul alt caz decât unul care pierde proteine prin urină. Du hârtiile la medicul tău înainte să semnezi. Un sfert de oră de discuție îți spune la ce ritm de controale să te aștepți.

Cu ce se confundă

Ce face medicul veterinar

1. Te întreabă unde a trăit și unde a călătorit câinele. Dacă uită, spui tu, din prima.
2. Îl examinează complet: piele, ganglioni, ochi, unghii, greutate, palparea splinei.
3. Recoltează sânge pentru anticorpi, de preferință cu un test cantitativ, care arată cât de mulți sunt, nu doar „da” sau „nu”. Un nivel mare, împreună cu semne potrivite, susține diagnosticul.
4. Caută direct parazitul: la microscop, dintr-un ganglion sau din măduvă, ori cu un test genetic (PCR). Niciun test nu e perfect singur, așa că uneori e nevoie de mai multe.
5. Face analize de sânge și de urină. Ele arată anemia, proteinele din sânge și, mai ales, cât de afectați sunt rinichii. Un test anume măsoară proteina pierdută prin urină și cântărește mult în prognostic.
6. Stabilește stadiul. Medicii folosesc o clasificare în patru trepte, de la boală ușoară la foarte gravă, după semne și după rinichi. Tratamentul și ritmul controalelor se aleg după stadiu.
7. Hotărăște tratamentul. Durează de obicei luni, iar controalele țin toată viața. Majoritatea câinilor răspund bine și trăiesc ani buni, dar parazitul rămâne de regulă în corp și boala poate reveni. Ce produse și cât timp decide doar medicul.

Înainte să pleci din cabinet, întreabă patru lucruri: în ce stadiu e, cât de afectați sunt rinichii, când repetați analizele și la ce semne te întorci mai devreme.

Dacă adopți dintr-o țară mediteraneană, cere testul de leishmanioză (și pentru celelalte boli duse de insecte și căpușe) înainte de transport. Apoi îl repeți la câteva luni după ce câinele a ajuns acasă. Un test negativ făcut prea curând după înțepătură poate să nu arate încă nimic.

Ce nu faci acasă

• Nu oprești tratamentul pentru că arată bine. La leishmanioză semnele dispar înaintea parazitului.
• Nu iei tratamente de pe grupuri și nici „ce i-a mers câinelui unei prietene”. Unele produse folosite la leishmanioză fac rău grav dacă rinichii sunt deja atinși, iar asta se vede numai la analize.
• Nu sari peste controale. Analizele de rinichi, la intervalele stabilite de medic, sunt cea mai importantă parte a îngrijirii pe termen lung.
• Nu te speria că te îmbolnăvești de la câine. Boala nu trece la om prin atingere sau joacă; se transmite prin înțepătura flebotomului. Într-o zonă cu flebotomi, un câine bolnav netratat poate infecta insectele, așa că tratamentul și protecția contra înțepăturilor apără și familia.
• Nu folosești antiparazitare de pisică pe câine și nici produse de câine pe pisică. Unele insecticide pentru câini sunt toxice pentru pisici; dacă ai amândouă animalele, întrebi medicul ce e sigur în casa ta.
• Nu-l lași să doarmă afară în serile de vară într-o zonă cu flebotomi, mai ales dacă a mai avut boala.

Prevenția acasă și în vacanță

Flebotomii zboară slab și aproape de locul unde s-au născut, de la apus la răsărit, din mai până în octombrie în zonele calde. Pe ei îi oprești cu un produs care îi respinge: o zgardă sau o soluție pe piele. Atenție, nu orice produs contra puricilor și căpușelor are efect pe flebotomi. Cere-i medicului unul cu efect dovedit și pune-l din timp, înainte de plecare, ca să apuce să lucreze. Seara câinele intră în casă și stă acolo până dimineață, cu plasă deasă la geamuri și un ventilator în cameră. În unele țări există și un vaccin; întreabă medicul dacă are rost pentru câinele tău.

Când pleci vara spre sud, la mare sau la un concurs, trece zgarda pe lista de bagaje, lângă ham și lesă. O pui cu atâtea zile înainte de plecare câte cere prospectul produsului, iar câinele doarme înăuntru toată vacanța. Sunt două lucruri mici pe care le faci o dată pe an, pentru o boală care rămâne apoi cu el toată viața.