Pregătirea câinelui pentru transport, cușcă și mașină

Cușca poate ajunge locul în care câinele se simte în siguranță, dacă i-o prezinți treptat. O lași deschisă și pui înăuntru mâncare și recompense, iar el hotărăște singur când intră. Închizi ușa pentru câteva secunde abia după ce stă acolo relaxat. Apoi crești încet cât timp rămâne ușa închisă și cât de departe te îndepărtezi tu.

Cușca nu se folosește ca pedeapsă. Nici nu ține locul plimbărilor sau al supravegherii. Trebuie să fie destul de mare cât câinele să stea în picioare, să se întoarcă și să se culce comod. Dacă transportatorul are reguli proprii de dimensiune, le respecți.

Cu mașina începi de departe: câinele se apropie de ea, apoi urcă fără să pornești motorul. Când e liniștit, pornești motorul. Apoi faci drumuri scurte până în locuri care îi plac, de exemplu unul unde se poate plimba. Înainte de plecare îl asiguri în mașină. Urcă și coboară cu lesa prinsă, ca să nu țâșnească pe ușă.

Dacă salivează, vomită, tremură, scheaună sau refuză să urce, poate fi rău de mișcare, frică sau amândouă. Combini exercițiile cu sfatul medicului veterinar și nu-l forțezi la drumuri lungi.

Merită luată în calcul mai ales pentru puii dinaintea primelor drumuri, pentru câinii care refuză mașina și pentru cei care vor călători, vor merge la veterinar sau vor sta la pensiune.

Dacă îl închizi în cușcă direct pentru un drum lung, poate intra în panică. Iar o cușcă folosită ca pedeapsă va fi tot mai greu acceptată.

Câinele explorează cușca de bunăvoie. Abia apoi închizi ușa, pentru intervale scurte.

La mașină, se obișnuiește întâi cu ea oprită și apoi pornită. Urmează drumurile scurte, pe care le lungești treptat.

Câinele îți arată cum îi e: salivează și îi e greață, zgârie ușa, tremură sau nici nu vrea să se apropie de mașină. Din semnele astea afli cum trăiește el situația și dacă trebuie să faci un pas înapoi.

Ai nevoie de o cușcă de mărime potrivită și de un sistem de prindere în mașină. Ia recompense care îi plac. Dacă bănuiești rău de mișcare, vorbește din timp cu medicul.

Un plan serios avansează în pași mici și duce câinele în locuri neutre sau plăcute. Câinele nu e lăsat niciodată singur în mașină. Mai cauți obiective clare și materiale pe care le poți folosi, cu exemple care seamănă cu drumurile tale.

E dresaj prin desensibilizare și asociere pozitivă. Ritmul îl dă felul în care reacționează câinele. Data plecării nu are ce căuta în calcul: dacă grăbești pașii ca să prinzi termenul, riști să o iei de la capăt.

Sedarea nu se face fără medic. Cușca nu ține locul mișcării sau al odihnei. Vorbiți și despre riscuri: câinele care fuge când deschizi ușa, supraîncălzirea, rănirea într-o cușcă nefixată și panica puternică.