Microcipare și înregistrare

Mulți proprietari cred că microcipul arată unde e câinele. Nu arată. E un dispozitiv de identificare, fără GPS, care conține un cod unic citit cu un scanner. Îți folosește doar dacă acel cod e înregistrat corect și dacă datele tale de contact sunt la zi. Un cip neînregistrat sau legat de un telefon vechi poate întârzia mult momentul în care câinele ajunge înapoi acasă.

În România, câinii care au proprietar sunt identificați și înregistrați în registrul național pentru evidența câinilor. Procedura o face medicul veterinar autorizat: el emite sau completează documentele și înscrie evenimentele relevante. Tu trebuie să dai date corecte și să anunți, conform procedurilor în vigoare, orice schimbare: alt proprietar, altă adresă, alt număr de telefon, pierderea sau decesul câinelui.

La consultațiile importante și înainte de orice călătorie, cere să fie scanat cipul, ca să verificați codul și poziția lui. Codul citit de scanner trebuie să fie același cu cel din carnetul de sănătate, din pașaport și din registru. O greșeală se repară mult mai ușor acasă decât la frontieră.

Implantarea e un act veterinar. Câinele trebuie ținut în siguranță, iar tu trebuie să știi ce urmează să se întâmple. Dacă e speriat de manipulare, poți exersa înainte, prin pregătire cooperantă. Totuși, când identificarea e obligatorie, procedura nu se amână fără un motiv serios.

Medalionul cu numărul tău de telefon rămâne util și la un câine microcipat. Cine îl găsește te poate suna pe loc, fără să caute întâi un cabinet cu scanner. Cele două se completează.

Microciparea își are rostul la câinii care trebuie identificați conform cerințelor legale aplicabile, la cei care călătoresc și la familiile care vor șanse mai mari să-și recupereze câinele dacă se pierde.

Încă o dată, pentru că e confuzia cea mai des întâlnită: microcipul nu are GPS și nu-ți spune unde e câinele. Se citește cu un scanner și te ajută doar dacă datele asociate lui sunt corecte.

Întâi se verifică identitatea și documentele. Apoi profesionistul autorizat implantează cipul.

Numărul se citește cu scannerul și se înregistrează. Ori de câte ori se schimbă ceva, datele se actualizează.

Majoritatea câinilor simt un disconfort scurt la manipulare. Sensibilitatea locală trebuie urmărită în zilele de după. Mai poți vedea stres pe masa de consultație și, după o experiență neplăcută, un câine care ocolește cabinetul sau mâna care l-a ținut.

Ai nevoie de date de contact corecte, documentele câinelui și informațiile despre proprietar. După aceea, verifică din când în când numărul cipului și înregistrarea din registru.

Totul trebuie să fie trasabil, iar cineva să-ți confirme că cipul a fost citit. Datele tale trebuie protejate. Ar trebui să primești instrucțiuni despre ce faci când se schimbă proprietarul sau adresa, să afli clar cine ce competențe și responsabilități are și să ai garanția că datele medicale sunt transmise corect.

Un câine obișnuit cu manipularea, care stă calm la consultație, trece mai ușor prin procedură. Identificarea rămâne totuși o procedură separată de dresaj.

Procedura și înregistrarea se fac conform cadrului legal aplicabil. Cipul nu ține locul lesei, al medalionului și al grijii ca acel câine să nu fugă. Riscurile de discutat sunt datele greșite sau neactualizate, confuzia dintre numărul cipului și localizare și documentele incomplete.

Fiecare familie are altă situație, așa că nu porni de la ideea că același format merge pentru toți. Un câine care călătorește are nevoie de cod verificat în pașaport, unul care stă mult afară poate avea nevoie în primul rând de un medalion bine prins de zgardă, iar la toți contează ca registrul să aibă numărul tău actual.