Urgență
Un șir de omizi păroase pe aleea cu pini, apoi salivă și limba umflată. Perii lor ard la atingere: îi clătești gura cu apă și pleci imediat la medic.
Urgență. Salivă multă, labele la bot și limba umflată după ce a atins omizi păroase: ia câinele de acolo fără să atingi omizile sau botul, nu-l lăsa să se frece, clătește-i gura ușor, din lateral, cu multă apă și pleacă acum la cel mai apropiat medic veterinar. Fața umflată și respirația grea înseamnă urgență maximă.
Sună acum la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență și pornește. Nu întreba într-un grup ce să faci: fiecare răspuns pe care îl aștepți acolo e timp pierdut pentru câine.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Primăvară, o plimbare printr-o pădure de pini sau pe o alee cu stejari. Câinele se oprește cu nasul la un șir de omizi păroase care merg pe pământ una după alta, ca vagoanele unui tren. Peste un minut îi curge saliva șiroaie, își freacă botul cu labele, limba i se umflă și se înroșește. Aproape sigur e omida procesionară. Pentru câini e una dintre cele mai dureroase intoxicații prin contact și una dintre cele mai rapide. Perișorii ei au o toxină care intră în limbă și în gingii la simpla atingere. Mai jos ai ce faci în primele minute, ce face medicul veterinar și cum ocolești locurile și lunile cu risc.
Perii ajung ușor pe mâinile tale și pe hamul câinelui. După incident spală-te bine pe mâini, cu multă apă, înainte să-ți atingi fața sau ochii. Hamul și lesa le iei cu mănuși și le speli la temperatură mare, cu hainele tale de atunci, separat de restul rufelor. Dacă îți apare pe piele o mâncărime cu bășicuțe sau ți se înroșesc ochii, spune-i medicului de familie că ai atins o omidă procesionară. La oameni reacția e asemănătoare, de obicei mai ușoară.
Bucățile de limbă atinse grav pot muri și cădea câteva zile mai târziu. De aceea medicul vrea să-l revadă, chiar dacă la prima vizită câinele pare să-și fi revenit.
Când pleci acasă, întreabă ce semne te aduc înapoi (limba își schimbă culoarea, miros urât din gură, nu mai mănâncă sau nu mai bea) și când e controlul.
În Europa, câinii au de-a face cu două specii, care trăiesc în copaci diferiți și ies în luni diferite:
| Omida | Unde o găsești | Când e periculoasă | După ce o recunoști |
|---|---|---|---|
| Procesionara pinului | Pini, uneori cedri, prin parcuri, păduri, curți | Mai ales la sfârșitul iernii și primăvara (februarie–mai, după climă), când coboară în șir din copaci | Cuiburi albe, mătăsoase, ca niște pungi de vată, în vârful ramurilor; șiruri de omizi maronii și păroase pe pământ |
| Procesionara stejarului | Stejarii de pe alei sau din păduri | Sfârșitul primăverii și vara (mai–iulie) | Cuiburi pe trunchi și pe ramurile groase; omizi care urcă pe scoarță în coloane late |
Perii rămân periculoși și după ce omizile au plecat, în cuiburile vechi, în cele căzute pe jos și în iarba de sub copaci. Specia pinului e frecventă în sudul și vestul Europei și în ultimii ani a urcat spre nord. Dacă pleci primăvara în vacanță cu câinele, întreabă localnicii.
Și alte omizi păroase pot irita gura și pielea câinelui, de obicei mai ușor. Regula e aceeași pentru toate: câinele nu miroase și nu linge omizi păroase.
Dacă ai în curte pini sau stejari cu cuiburi, nu le scoate singur. Perii se ridică în aer și pot da iritații grave pe piele, la ochi și în căile respiratorii, inclusiv la oameni. Anunță primăria sau administratorul parcului; există firme specializate care le îndepărtează fără risc. Până atunci, câinele nu intră în zona de sub copaci.
Numărul medicului veterinar curant și al unei clinici non-stop din zona în care te plimbi. Iar primăvara, o sticlă de apă în plus în rucsac, pentru că dacă dați peste omizi, cu ea începe primul ajutor.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Perii ei, mii pe fiecare omidă, au o toxină care intră în limbă, gingii și buze la simpla atingere. Câinii le miros sau le ling din curiozitate. În câteva minute apar salivă multă, durere și limba umflată, iar în zilele de după bucăți din limbă pot muri și cădea. Rar, apare o reacție alergică gravă, cu gâtul umflat.
Îl iei de acolo fără să atingi omizile sau botul cu mâna goală și nu-l lași să se frece. Îi clătești gura cu multă apă turnată ușor din lateral, cu capul în jos, fără să-i freci limba. Apoi pleci imediat la cel mai apropiat medic veterinar și suni din mașină. Un tratament început devreme salvează limba.
Procesionara pinului coboară din copaci în șiruri mai ales la sfârșitul iernii și primăvara, de obicei între februarie și mai, după climă. Procesionara stejarului e activă la sfârșitul primăverii și vara. Perii rămân periculoși și în cuiburile vechi sau căzute, chiar după ce omizile au plecat.
La pin sunt pungi albe și mătăsoase, ca vata, în vârful ramurilor, iar omizile maronii și păroase merg pe pământ în șir, una după alta. La stejar, cuiburile stau pe trunchi și pe ramurile groase, iar omizile urcă pe scoarță în coloane late. Nu te apropia și nu încerca să le scoți singur.
Cei mai mulți, da, mai ales când tratamentul începe repede. Uneori o parte din vârful limbii moare și cade în zilele de după. De obicei câinii se adaptează bine, după o perioadă cu mâncare moale și răbdare la băut. De aceea mergi la controalele din zilele următoare, chiar dacă la început pare bine.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Jumătate de tabletă de ciocolată neagră lipsă, ciorchinele gol, șoseta dispărută. Strângi ambalajul, socotești cât a mâncat și suni. Nu îl faci să vomite singur.
Botul umflat pe o parte arată înfricoșător și de obicei trece în una-două zile. Contează primele 30 de minute: respirația, culoarea gingiilor, voma.
Un schelălăit lângă un tufiș, apoi botul care se umflă în câteva minute. Ții câinele nemișcat, îi scoți zgarda și pleci spre o clinică, sunând de pe drum.
A ieșit din tufiș mestecând, iar acum salivează și tremură. Strângi momeala într-o pungă, suni la medic din mers și nu încerci să-l faci să vomite.
Sună la medicul veterinar curant sau la cea mai apropiată clinică cu program de urgență, spune ce s-a întâmplat și când, și pornește. Un telefon dat din mașină câștigă minute la sosire.