Sănătate
Farfuria cu oase de pui golită de pe masă, osul de la ciorbă dat „ca de obicei”, dintele crăpat după un os afumat. Ce urmărești și când suni la medic.
Atenție. Se îneacă sau dă cu laba la gură, vomită întruna, are burta tare și dureroasă, se chinuie să facă scaun, are sânge în scaun sau un inel de os prins pe maxilar: suni azi la medicul veterinar curant. Nu-l faci să vomite și nu tragi de os.
Nu căuta răspunsul într-un grup de Facebook, pe TikTok sau pe un forum. Caută un om pregătit pentru asta: medicul veterinar curant al câinelui tău, singurul care îl poate consulta, investiga și trata.
Folosește pagina asta ca să știi ce să observi, ce să notezi și ce să întrebi la consult, nu ca să tratezi acasă. Dacă ai dubii după un consult, cere o a doua părere de la alt medic veterinar sau de la un specialist (dermatolog, internist), nu de la un grup. Iar dacă nu ai încă un medic curant, găsește-l acum, cât câinele e sănătos: cum alegi un cabinet veterinar.
Duminică la prânz a rămas pe masă o farfurie cu oase de pui. Cât ai condus musafirii până la ușă, farfuria s-a golit. Sau bunica îi dă câinelui de ani de zile oasele de la ciorbă, „că așa au mâncat toți câinii noștri”. Sau ai luat de la petshop un os mare de vită, afumat, și a doua zi câinele are un dinte crăpat. La întrebarea „pot să-i dau oase câinelui?” răspunsul e mai încâlcit decât pare, pentru că depinde de os, de câine și de felul în care mănâncă. Mai jos găsești ce urmărești după ce a înghițit un os, când suni la medicul veterinar curant și de ce mulți medici veterinari ar prefera să nu vadă oase deloc în castron.
Cei mai mulți câini care înghit câteva oase mici de pui, gătite, n-au nimic. La unii însă oasele se blochează sau rănesc, iar semnele apar în câteva minute sau abia după două-trei zile. Suni azi dacă vezi că:
Când câinele se îneacă sau vomită întruna, nu stai să vezi „dacă trece”. Un os rămas în esofag iese cu atât mai ușor cu cât e scos mai devreme.
Dacă nu are niciunul dintre semnele de mai sus, urmează trei zile în care stai cu ochii pe el. Notezi:
Ce și cât. Notezi felul oaselor (pui, porc, vită), dacă erau gătite, crude sau afumate, câte erau, cât de mari și cât cântărește câinele. Un câine de 30 de kilograme care a înghițit două aripi de pui e cu totul altă situație decât unul de 4 kilograme care a mâncat o pulpă întreagă. Când suni, exact asta spui.
Ora. Când le-a mâncat. Medicul te poate întreba de câte ore e osul în stomac.
Scaunul, trei zile. Fiecare scaun: forma și culoarea. Osul digerat face scaunul tare, sfărâmicios și deschis la culoare. Dacă face de două ori scaun normal, de obicei oasele au trecut.
Mâncarea și apa. Dacă mănâncă normal, dacă bea și dacă ține ce mănâncă.
Cum se poartă. Se joacă, se bucură de plimbare, se întinde ca de obicei, sau stă strâns, cocoșat, cu capul în jos?
Dinții. După un os tare îi deschizi gura și te uiți: un dinte cu marginea ruptă, o pată roz sau maro în mijlocul dintelui, sânge pe gingie. Cel mai des se rupe molarul mare de sus, cu care rupe din mâncare.
Medicii veterinari n-au o regulă unică pentru câinele care a mâncat oase gătite, așa că îl întrebi pe al tău la telefon. Unii te cheamă la radiografie, alții îți spun să-l urmărești acasă. Partea ta sunt detaliile de mai sus.
| Osul | Ce riscă câinele | Ce spun de obicei medicii veterinari |
|---|---|---|
| Oase gătite de pui, de pasăre, de porc | Se rup în așchii ascuțite, se blochează în gât sau în intestin, rănesc | Niciodată |
| Oase de la ciorbă, fierte mult | Se sfărâmă, dau constipație cu scaun ca creta, blocaje | Niciodată |
| Oase afumate sau uscate, din comerț | Dinți rupți, bucăți înghițite întregi, vomă | Mulți medici le descurajează |
| Oase mari de vită, crude, cu măduvă | Dinți rupți, inel de os prins pe maxilar, diaree de la măduvă | Doar dacă îți cunoști câinele și stai lângă el, și chiar și atunci mulți spun nu |
| Oase crude moi (gât, aripă) în hrana crudă | Bacterii (salmonela și altele), blocaj la câinii care înghit fără să mestece | Vorbești cu medicul înainte să schimbi felul în care mănâncă |
Stomatologii veterinari folosesc regula unghiei: dacă nu poți lăsa o urmă în obiect apăsând cu unghia, e prea tare pentru dinții câinelui. Un os de vită n-o trece niciodată.
Dacă suni cu semnele de alarmă sau medicul te cheamă după ce îți ascultă povestea, la cabinet urmează, cam așa:
Înainte să pleci, întrebi ce poate roade de acum înainte. Aproape fiecare medic veterinar are o listă scurtă de jucării și gustări de ros pe care le consideră sigure.
Câinii au nevoie să roadă, mai ales puii și adolescenții. Ce le dai trebuie să treacă regula unghiei și să fie mai mare decât gura lor, ca să nu-l poată înghiți întreg.
Pentru dinți, periatul face mai mult decât orice os. Câinii care primesc oase „pentru dinți” ajung des la cabinet cu un dinte rupt, iar dinții lor nu sunt nici măcar mai curați.
Dacă ai ajuns aici după farfuria de duminică, ia acum telefonul și sună. Un medic care știe ce a mâncat câinele și cât cântărește îți spune în două minute dacă vii sau îl urmărești acasă.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt. Răspunsurile sunt orientative: decizia o ia medicul veterinar curant, după consult.
Suni la medicul veterinar curant și îi spui câte oase, cât de mari, când și cât cântărește câinele. Nu-l faci să vomite. Mulți câini le digeră fără probleme, dar trei zile urmărești dacă vomită, dacă îl doare burta, dacă scaunul nu iese sau are sânge și dacă e apatic. Oricare dintre ele înseamnă cabinet în aceeași zi, de obicei pentru radiografie.
Oasele crude se fărâmițează mai puțin decât cele gătite, dar riscurile rămân: dinți rupți, bucăți înghițite întregi, blocaje și bacterii din carnea crudă. Mulți medici veterinari le descurajează. Dacă îl hrănești crud, vorbești întâi cu medicul despre ce oase, ce mărime și cum îl supraveghezi, și nu-l lași singur cu ele.
Gătitul usucă osul și îl face casant, așa că se rupe în așchii ascuțite. Așchiile se pot prinde în gât sau în esofag, pot zgâria sau perfora stomacul și intestinul și, adunate, pot face un dop de scaun tare ca o cretă. La cabinet ajung cel mai des oasele de pui și de porc.
Mai puțin decât crede lumea, și cu un risc mare: oasele tari de vită și cele afumate sunt printre cauzele frecvente ale dinților rupți la câini. Stomatologii veterinari spun să nu-i dai nimic în care nu poți lăsa urma unghiei. Pentru dinți, periatul regulat și controlul la medic fac mult mai mult.
Informațiile de pe această pagină sunt educative și nu înlocuiesc un consult. Pentru detalii complete și pentru un diagnostic, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Jumătate de tabletă de ciocolată neagră lipsă, ciorchinele gol, șoseta dispărută. Strângi ambalajul, socotești cât a mâncat și suni. Nu îl faci să vomite singur.
Un strat maro pe măsele, o linie roșie pe gingie, un miros pe care nu-l mai suporți pe canapea. Gura o vezi ridicând buza; ce e sub gingie vede doar medicul.
Se cocoșează, împinge și nu iese nimic. De obicei e un os sau prea puțină apă. Uneori e un blocaj, prostata sau chiar vezica, și atunci nu mai aștepți.
Spumă albă pe parchet, bilă galbenă pe stomacul gol sau patru vărsături de aseară și bărbia pe podea. Nu sunt la fel de grave, iar niciuna nu se tratează din dulap.
Noi lucrăm cu comportamentul câinelui, nu cu sănătatea lui. Pentru orice semn descris aici, programează un consult la medicul veterinar curant; în pagina serviciilor conexe găsești cum alegi un cabinet.