Cherry eye la câine: ce e bila roșie din colțul ochiului și se operează?

Puiul de cocker are șase luni și azi-dimineață s-a trezit cu o bilă roșie și lucioasă în colțul ochiului dinspre nas, cam cât un bob de mazăre. Aseară nu era acolo. Mănâncă, se joacă, nu pare să-l doară, dar tu te tot uiți la ea. Sau ai un bulldog cu un ochi deja operat de „ochi de cireașă” și acum vezi începutul aceleiași bile la celălalt. Pe internet o găsești sub numele englezesc, cherry eye. Nu e o urgență pentru care alergi la clinică la miezul nopții. Nici nu e ceva de lăsat luni întregi, iar câteva greșeli făcute acasă îi pot strica ochiul pentru toată viața.

Câinele are o a treia pleoapă: o membrană care alunecă din colțul dinspre nas peste ochi și îl curăță, ca un ștergător de parbriz. La baza ei stă o glandă care face o parte mare din lacrimi; literatura veterinară dă cam o treime, uneori mai mult. În mod normal glanda e prinsă de țesuturile din jur și nu se vede. Când prinderea e slabă, glanda iese peste marginea pleoapei și se umflă. Asta e bila roșie, pe care medicii o numesc prolaps al glandei pleoapei a treia.

Se întâmplă mai ales la câinii sub doi ani, de cele mai multe ori în primul an. Unele rase o fac mult mai des decât altele: bulldogul englez și cel francez, cockerul, beagle-ul, shih tzu, lhasa apso, mastiful napolitan, cane corso și Boston terrierul. De obicei nu e de la o lovitură și nu ai greșit tu cu ceva. Așa e construit ochiul lui.

Când e ochiul de cireașă o urgență?

Dacă bila e singurul semn, câinele ține ochiul deschis normal și nu se scarpină, nu e cazul de urgență. Faci o programare în zilele următoare. Suni însă azi dacă:

• ține ochiul închis sau pe jumătate închis, clipește des sau lăcrimează mult, adică are dureri;
• suprafața ochiului e tulbure, albăstruie sau are o pată albă;
• are scurgeri groase, galbene ori verzi;
• își freacă ochiul cu laba sau de covor și nu se mai oprește;
• bila s-a înnegrit, sângerează sau s-a uscat și pare crăpată;
• bila a apărut la un câine bătrân care nu mai avusese nimic, sau după o lovitură;
• a treia pleoapă acoperă o parte din ambii ochi deodată ori ochiul pare înfundat în orbită.

Ultimele două situații nu arată, de obicei, ca un ochi de cireașă. Un nodul nou la un câine bătrân poate fi o tumoră, iar a treia pleoapă ridicată la ambii ochi are alte cauze, de la deshidratare și durere la probleme ale nervilor. Pe acestea le deosebește medicul.

Ce urmărești acasă până la consult

Fă-i poze ochiului în fiecare zi, în aceeași lumină, din față și din lateral. Mai ales la început, glanda poate intra și ieși singură câteva zile, iar din poze medicul vede cât stă afară.

Notează și când e afară: tot timpul, doar dimineața după somn sau doar când câinele e agitat.

Uită-te zilnic și la celălalt ochi. Destul de des, la câteva săptămâni sau luni distanță, apare și acolo, iar prins devreme e mai ușor de rezolvat.

Verifică ochiul de sub glandă. Clipește normal? E limpede și lucios sau pare mat și uscat? Are dimineața mucus lipicios?

Fii atent și la cum se poartă: se scarpină, își freacă fața de mobilă, ține un ochi mai mic decât celălalt?

Dacă știi de la crescător că părinții sau frații lui au avut aceeași problemă, spune-i medicului.

Ce altceva poate fi bila roșie din colțul ochiului

Ce face medicul veterinar și cum se operează

1. Examinează ochiul cu o lampă și o lupă, uneori cu un oftalmoscop. Se uită la glandă, la a treia pleoapă și la cornee.
2. Măsoară lacrimile. O fâșie mică de hârtie stă un minut în colțul ochiului și arată câte lacrimi face ochiul. Testul contează înainte de operație și pentru tot restul vieții câinelui, pentru că unii câini cu ochi de cireașă fac mai târziu ochi uscat.
3. Pune o picătură de colorant pe cornee, ca să vadă dacă suprafața ochiului e zgâriată sau are un ulcer.
4. Hotărăște tratamentul. Cel mai probabil îți propune o operație de repoziționare, în care glanda e pusă la loc și prinsă acolo, cu una dintre mai multe tehnici. Glanda rămâne. Acum câteva decenii se scotea pe scară largă, iar mulți dintre câinii operați așa au ajuns cu ochi uscat cronic și picături toată viața. Azi glanda se scoate doar când e distrusă sau bolnavă.
5. Până la operație, uneori încearcă să împingă glanda la loc chiar în cabinet sau îți dă un tratament local care să scadă inflamația. Glanda rămâne astfel umedă și curată, dar rar stă la locul ei.
6. Operația se face sub anestezie generală și de obicei pleci acasă în aceeași zi. Câinele poartă guler de protecție cam două săptămâni și primește picături. La o parte dintre câini glanda iese din nou; atunci se reoperează, uneori cu altă tehnică.
7. La control, medicul verifică dacă glanda a rămas la locul ei și repetă testul de lacrimi, uneori în fiecare an.

Întreabă-l ce tehnică folosește, cât de des vede glanda ieșind din nou și dacă ți-ar recomanda pentru rasa ta un medic specializat în oftalmologie veterinară. La rasele foarte predispuse, unii medici preferă să lase operația în grija unui oftalmolog.

Ce nu faci acasă cu un ochi de cireașă

• Nu împingi glanda la loc cu degetul decât dacă ți-a arătat medicul cum și ți-a spus că are rost. Cu degete nespălate și un câine care se zbate, zgârii ușor corneea.
• Nu tai glanda, nu o legi și nu încerci s-o „usuci”. Pe forumuri chiar circulă astfel de sfaturi. Glanda aceea face lacrimile ochiului.
• Nu pui în ochi picături pentru oameni, ceai de mușețel, ser rămas de la alt animal sau ce mai găsești prin casă. Unele picături de ochi au substanțe care strică o cornee zgâriată.
• Nu aștepți luni întregi să vezi dacă glanda intră singură. Cu cât stă mai mult afară, cu atât se inflamează și se usucă și cu atât e mai greu de pus la loc. La unele tehnici, rezultatul e mai bun când operația se face devreme.
• Nu-l lași să se scarpine. Dacă își freacă ochiul, îi pui până la consult un guler de protecție, fie cel în formă de pâlnie, fie unul moale, gonflabil, care nu lasă labele să ajungă la cap.
• Nu-l lași în curent, cu capul scos pe geamul mașinii sau în bătaia ventilatorului. Glanda ieșită se usucă și mai repede.
• Dacă vrei un pui dintr-o rasă predispusă, întreabă de părinți înainte să-l iei. Nu e o garanție, dar e o întrebare cinstită pentru orice crescător.

Cum trăiește câinele după operație

Cei mai mulți câini se descurcă cu ochiul la fel ca înainte și nici nu știu că s-a întâmplat ceva. Rămâne de urmărit un singur lucru: dacă ochiul devine mat și lipicios, cu mult mucus dimineața, poate fi ochi uscat, iar prins la timp se tratează mai ușor. Spune-i medicului de operație la fiecare control, chiar și peste cinci ani.

Până la operație, câinele poate face aproape tot ce făcea: plimbări, joacă, antrenamente. De obicei glanda nu-l doare. Ocolește doar tufișurile dese și iarba înaltă, unde se poate zgâria, și zilele cu vânt și praf.