Comportament
Se oprește în pragul blocului când se întunecă și nu mai trece prin holul întunecat. Câinii văd bine noaptea, deci frica are aproape mereu alt motiv.
De știut. Dacă a început brusc să ezite pe întuneric, se lovește de lucruri seara sau e bătrân și neliniștit noaptea, câinele poate avea o boală de ochi ori un creier care îmbătrânește. Mergi întâi la medicul veterinar curant.
În octombrie se întunecă pe la șase. Câinele care până în septembrie sărea la ușă pentru plimbarea de seară se oprește acum în pragul blocului și nu mai face un pas. Alteori iese, dar după două minute trage spre casă cu coada jos și tresare la fiecare umbră. Sau, noaptea, nu mai trece prin holul întunecat spre bucătărie și stă să aștepte până aprinzi lumina. Arată ca frică de întuneric. De cele mai multe ori se teme de ce se întâmplă pe întuneric, ori a început să vadă mai prost. Mai jos găsești cum îți dai seama în ce situație e câinele tău, ce trebuie exclus la medic și cum îl ajuți să iasă iar liniștit seara.
Pornește de la un fapt pe care puțini îl știu: în lumină slabă, câinii văd mult mai bine decât noi. Ochiul lor are mai multe celule pentru lumina slabă, iar în spatele retinei are un strat care funcționează ca o oglindă și trimite lumina înapoi, așa că o folosește de două ori. De aici le strălucesc ochii în farurile mașinii. Pentru un câine cu ochi sănătoși, întunericul în sine e rar problema. Aproape mereu e altceva.
Vederea care scade. Unele boli de ochi încep chiar cu „orbirea de noapte”: câinele vede bine ziua și prost la apus. Cea mai cunoscută e o boală ereditară a retinei, prezentă la mai multe rase (caniș, cocker, labrador, teckel și altele). Primul semn sunt de obicei ezitările pe întuneric, cu ani înainte să se vadă ceva ziua. Cataracta și alte probleme de ochi îi fac și pe câinii bătrâni nesiguri în lumină slabă.
Creierul care îmbătrânește. Câinii bătrâni cu declin cognitiv (medicii îl compară cu demența la om) devin des neliniștiți seara și noaptea. Se rătăcesc prin casă, rămân blocați în colțuri, se sperie de locuri pe care le știu de ani de zile. Apare de obicei după 9–10 ani și vine cu alte schimbări: somnul se mută ziua, face pipi în casă, nu mai recunoaște oameni.
Zgomotele serii. Din octombrie până în martie, serile aduc petarde, artificii, câini care latră din curți, faruri drept în ochi, tomberoane trântite. Dacă l-a speriat o dată o petardă pe întuneric, câinele leagă întunericul de bubuitură, iar fiecare ieșire de seară devine o așteptare a următoarei.
O întâmplare urâtă. L-a atacat un câine seara, a căzut într-o groapă pe care n-a văzut-o, a sărit o pisică din tufiș chiar lângă el. O singură dată e de ajuns.
Umbrele și siluetele. Un om cu glugă, umbrele care se mișcă sub felinare, obiecte care seara au alt contur. Câinii fricoși în general, mai ales cei care au cunoscut puțină lume în primele luni, reacționează mai tare la tot ce lumina slabă face să pară ciudat.
Ce faci tu. Fără să-ți dai seama, seara mergi mai repede. Ești încordat și strângi lesa. Câinele simte încordarea din lesă foarte bine.
Să-l tragi după tine. Merge, pentru că n-are încotro, dar frica nu scade. Crește, fiindcă acum se teme și de întuneric, și de lesă. Unii câini se scot din ham și fug, iar un câine fugit noaptea e cel mai greu de găsit.
Să-l duci „să se obișnuiască” în locuri și mai întunecate și mai gălăgioase. Un câine pus brusc în fața a ceea ce îl sperie nu se obișnuiește. Devine și mai sensibil.
Să-l cerți că nu vrea să iasă. Mai primește un motiv de neliniște, exact când era deja tensionat.
Să renunți de tot la ieșirile de seară și să-l lași să-și facă nevoile în casă sau pe balcon. Pe moment e mai simplu. În timp, seara devine o zonă interzisă și frica se fixează.
Să-l crezi „mofturos” fără să-i verifici ochii. La un câine de vârstă mijlocie sau bătrân, o ezitare nouă pe întuneric e semn medical până se dovedește contrariul.
Fă o programare la medicul veterinar curant, mai ales dacă ezitarea a apărut din senin, la un câine care până atunci ieșea seara fără nicio grijă. Spune-i exact ce ai văzut: dacă ezită doar pe întuneric; dacă se întâmplă în casă sau numai afară; dacă se lovește de lucruri; dacă se oprește la scări. Partea medicală e detaliată mai jos.
Când medicul confirmă că nu mai vede bine noaptea, planul se schimbă. Nu muți mobila. Ții culoarele libere și mergi pe trasee cunoscute. Îi spui ce urmează cu cuvinte simple („scară”, „atenție”, „stop”), pe care le exersați întâi ziua. Câinii se descurcă surprinzător de bine fără vedere bună, mai ales dacă nasul și auzul îi ajută și omul de lângă ei face lucrurile la fel în fiecare zi.
| Zi | Ce faci |
|---|---|
| 1 | Faci programarea la medic. Notezi cum reacționează: unde, la ce oră, ce zgomote erau. |
| 1–3 | Lumini de veghe în casă. Ham bine reglat și ceva reflectorizant. |
| 2–7 | Plimbarea lungă înainte de apus. Seara, doar ieșiri scurte, pe străzi luminate. |
| 3–7 | Exercițiul din prag: câteva minute, bucățele bune, puțini pași, întoarcere cât e liniștit. |
| 7 | Compari: cât de departe merge acum seara și cât de repede se liniștește. |
Consultul la medicul veterinar vine înaintea oricărui plan de lucru dacă recunoști oricare dintre situațiile de mai jos:
Medicul îi examinează ochii. Poate verifica reflexele și reacția la lumină, iar dacă e nevoie te trimite la un medic veterinar specializat în oftalmologie, care poate examina retina. Pentru boala ereditară a retinei există teste genetice la multe rase.
Un specialist în comportament face cu tine un plan pe măsura câinelui, tot în pași mici, și lucrează împreună cu medicul veterinar curant atunci când frica e foarte mare sau ține de vârstă. Pentru unii câini, un ajutor medical pentru anxietate, prescris de medic, e ceea ce face planul posibil.
Ce caută cel mai des proprietarii de câini pe internet despre această problemă, cu răspunsul scurt.
Mult mai bine decât oamenii. Au mai multe celule pentru lumina slabă și un strat reflectorizant în spatele retinei, de aceea le strălucesc ochii în faruri. Un câine sănătos se descurcă bine la lumina felinarelor. Dacă al tău ezită pe întuneric, du-l să-i verifice ochii.
Cel mai des din cauza zgomotelor serii, cum sunt petardele și câinii din curți, după o sperietură pe întuneric sau pentru că vede mai prost noaptea. La câinii bătrâni poate fi și creierul care îmbătrânește. Notează când a început și ce s-a întâmplat atunci; din tipar se vede de obicei cauza.
Da, mai ales la câinii bătrâni și la cei care văd mai slab. O lumină mică pe hol, în bucătărie și lângă culcuș îl ajută să se orienteze noaptea și să nu se sperie în locurile cunoscute. Frica de plimbările de seară n-o rezolvă singură, dar casa devine mai sigură pentru el.
Nu. Tras după tine pe întuneric, se sperie și mai tare, iar unii câini se scot din ham și fug. Lucrați în pași mici: întâi pragul ușii, apoi câțiva metri, mereu cu bucățele bune și cu întoarcerea acasă cât e încă liniștit. Distanța crește de la o seară la alta.
Un comportament apărut brusc sau schimbat fără motiv aparent poate avea o cauză medicală. Pentru detalii complete, consultați medicul veterinar curant al câinelui dumneavoastră.
Adesea vin la pachet: aceleași cauze, planuri care se completează.
Stă sub masă la fiecare sonerie sau tremură la camioane. Expus „ca să se obișnuiască”, s-a speriat și mai tare. Încrederea vine de la distanță și cu alegerea lui.
Tremură sub birou, gâfâie, refuză mâncarea. În seara aia îl ajuți să treacă prin ea; frica o lucrezi în restul anului, și chiar scade.
Un luciu albăstrui în ochi, o oprire în capul scărilor, o pată albă ca o perlă în pupilă. Nu orice ochi alb e cataractă și nu orice cataractă duce la orbire.
Umblă noaptea, rămâne cu nasul în colț, așteaptă la partea greșită a ușii, face pipi în casă. O parte e vârsta. O altă parte se tratează.
O ședință de evaluare îți spune de unde pleci și ce plan are sens pentru câinele tău. Programul de corectare comportamentală lucrează apoi pas cu pas, doar prin recompensă.