Câinelui îi e frig iarna: cum recunoști hipotermia și degerăturile?

Ianuarie, minus zece grade, și câinele tău cu păr scurt tremură după zece minute de plimbare. Ridică pe rând labele din față, ca și cum l-ar frige zăpada. Sau câinele de curte a petrecut o noapte de viscol în cușca de afară și dimineața se mișcă greu. Sau, după trotuarul presărat cu sare, își linge labele până la sânge. Iarna vine cu trei probleme diferite. Prima e frigul care îi scade temperatura corpului, adică hipotermia. A doua sunt degerăturile, pe vârful urechilor, pe coadă sau pe pernuțe. A treia, iritațiile de la sare și de la substanțele de dezghețare. Aici afli când e urgent, la ce să te uiți și ce să nu faci acasă, pentru că unele „remedii” de iarnă strică mai mult decât frigul.

Câinii nu duc frigul la fel. Un husky sau un ciobănesc carpatin cu blană deasă stă bine afară la temperaturi la care un ogar, un chihuahua sau un boxer tremură după câteva minute. Cei mai expuși sunt câinii mici sau cu păr scurt, fără subpăr. După ei vin puii și bătrânii, câinii slabi sau bolnavi (inimă, rinichi, tiroidă), cei uzi și cei care stau nemișcați în vânt. Un câine ud, la minus două grade, în vânt, se răcește mai repede decât unul uscat la minus zece.

Când suni azi la veterinar?

Pleci la medic sau suni chiar acum dacă vezi oricare dintre semnele astea:

• tremură tare și nu se oprește nici după ce ați intrat în casă și s-a uscat;
• e moale, somnoros, reacționează încet, se împiedică sau nu vrea să se ridice;
• nu mai tremură, dar e tot rece și apatic, ceea ce e semn rău: corpul nu mai are energie nici să tremure;
• gingiile sunt palide sau gri, iar respirația rară și superficială;
• temperatura rectală e sub 37,5 °C, dacă ai termometru (normal e între 38 și 39,2 °C);
• pielea de pe vârful urechilor, coadă, scrot, degete sau pernuțe e palidă, gri sau albăstruie, rece și tare la atingere și nu se colorează la loc după ce se încălzește;
• după încălzire, pielea se face roșie, umflată, foarte dureroasă, cu bășici, sau se înnegrește în zilele următoare;
• pernuțele au crăpături adânci care sângerează, sau câinele șchiopătează după plimbare;
• varsă, îi e foarte sete, se clatină după ce și-a lins labele pline de sare sau a băut din bălți de pe stradă. Antigelul are gust dulce și e foarte toxic; despre asta ai ghidul nostru pentru câinele care a înghițit ceva.

Până ajungi la medic

Duci câinele într-o cameră caldă și îl usuci bine cu prosoape. Îl înfășori în pături sau prosoape încălzite pe calorifer, calde și atât, și îi lași capul liber. Dacă e conștient și înghite normal, îi dai apă călduță. Pe drum stă înfășurat. Îl încălzești treptat, cu lucruri care țin căldura lângă corp, și nu pui nimic fierbinte direct pe el.

Ce urmărești acasă după plimbare?

Două minute după fiecare ieșire de iarnă

• Labele. Desfaci degetele și te uiți printre pernuțe după bulgări de gheață, sare, pietriș, crăpături, roșeață. Le speli cu apă călduță și le usuci bine, și între degete.
• Urechile și coada. Le pipăi. La vârf pot fi reci, dar trebuie să fie moi, nu tari, și în casă își recapătă culoarea în câteva minute.
• Cum se poartă. Își linge labele întruna? Șchiopătează? Mai tremură la o jumătate de oră după ce a intrat?

Ce notezi

• temperatura de afară, vântul, cât a durat plimbarea și dacă s-a udat;
• după câte minute a început să tremure sau să ridice labele;
• unde e problema și cum arată pielea (o poză în ziua aceea și una a doua zi, dacă bănuiești degerătură);
• ce s-a pus pe trotuar pe traseul vostru, sare sau granule colorate la bloc;
• orice tuse, vomă sau diaree după plimbare.

Cum le deosebești

Ce verifică medicul veterinar?

1. Temperatura rectală, de mai multe ori, ca să vadă cât de răcit e și cum răspunde la încălzire. Uneori îi trebuie un termometru special pentru temperaturi joase.
2. Inima, tensiunea, respirația. Frigul încetinește inima și îi poate strica ritmul, așa că medicul îl poate pune pe monitor.
3. Analize de sânge. Glicemia, pentru că puii și câinii mici rămân repede fără rezerve, și electroliții; uneori coagularea și rinichii.
4. Încălzirea sub control. Pături cu aer cald, perfuzii încălzite și, în cazurile grele, alte metode, într-un ritm urmărit atent. Încălzitul prea rapid e și el periculos, de aceea se face sub supraveghere.
5. Degerăturile. Medicul se uită la ele după încălzire și de obicei mai așteaptă câteva zile, ca să vadă ce țesut rămâne viu. Pielea moartă se delimitează în una-două săptămâni, iar abia atunci se hotărăște dacă trebuie curățată chirurgical. Ce primește pentru durere și pentru prevenirea infecției alege medicul.
6. Pernuțele crăpate sau arse de substanțe. Le curăță, uneori pune un pansament, apoi le protejați până se vindecă.
7. Ce stă în spate, dacă un câine răcește acum mai ușor decât înainte: tiroida, inima, slăbitul, vârsta.

Ce nu faci acasă?

• Nu freci zonele degerate, nici cu mâna, nici cu zăpadă, nici cu prosopul aspru. Țesutul e fragil și se distruge.
• Nu pui surse fierbinți direct pe câine: sticle cu apă fierbinte, uscătorul de păr pe treapta caldă ținut aproape, perna electrică, baia fierbinte. Pielea rece nu simte arsura, iar încălzirea bruscă a pielii îi poate scădea tensiunea.
• Nu lași o zonă degerată să înghețe din nou după ce ai încălzit-o. E mai rău decât dacă rămânea rece până la cabinet.
• Nu pui creme de-ale oamenilor, alcool sau unguente pe degerături ori pe pernuțe crăpate fără să întrebi medicul. Câinele le linge și le înghite.
• Nu-l lași să-și lingă labele după plimbare până nu i le speli. Sarea înghițită îi irită stomacul și, în cantitate mare, e toxică.
• Nu-l lași să bea din bălți de pe stradă sau din parcări iarna. Antigelul scurs din mașini are gust dulce.
• Nu-i dai medicamente pentru durere de-ale oamenilor. Multe sunt toxice pentru câini.

Prevenția, care contează mai mult decât tot ce scrie mai sus

• Plimbări mai scurte și mai dese în zilele foarte reci, mai ales cu câinii mici sau cu păr scurt, cu puii și cu bătrânii. Mergeți tot timpul, fără stat pe loc în vânt.
• O haină pentru câinii cu păr scurt, slabi sau mici: impermeabilă pe dinafară, căptușită pe dinăuntru și destul de lungă încât să acopere pieptul și burta. Un husky n-are nevoie de ea.
• Labele protejate. Botoșeii merită exersați acasă câteva zile înainte, cu bucățele bune, pentru că primii pași în ei arată caraghios. Varianta cealaltă e o ceară de protecție pentru pernuțe, pusă înainte de ieșire. Părul lung dintre degete îl tunzi scurt, ca să nu se strângă bulgări de gheață.
• Labele spălate și uscate după fiecare plimbare pe trotuare cu sare.
• Câinele uscat când iese și ținut departe de apă. Pe lacuri și râuri pe jumătate înghețate gheața cedează, iar câinele nu poate ieși singur.
• Câinii de curte. Adăpostul e ridicat de la pământ, izolat, ferit de vânt, cu intrarea pe partea opusă vântului, cu paie uscate înăuntru (păturile se udă și îngheață) și destul de mic încât să-l încălzească propriul corp. Apa o verifici de două ori pe zi, să nu fie înghețată. Iarna primește mai multă mâncare, pentru că frigul arde calorii. La geruri mari, câinii mici, bătrâni sau bolnavi intră în casă sau într-o anexă încălzită.
• Niciodată ore întregi în mașina rece. Iarna mașina se răcește ca un frigider.

La antrenamentele de iarnă, între două urme, câinii stau pe o pătură uscată sau în mașină, nu culcați pe asfalt ori pe gheață, iar la sfârșit le verificăm labele. Durează un minut și merită făcut după orice plimbare de iarnă.