Cum se comporta mirosul victimei in functie de conditiile meteo

Ai facut vreodata un antrenament de mantrailing dimineata devreme si totul a mers perfect - câinele a gasit urma rapid, a lucrat cu incredere, a ajuns la persoana fara sa ezite. Apoi ai incercat din nou la pranz, acelasi loc, aceeasi distanta, si câinele parea ca lucreaza intr-o ceata. Pierdea urma, se intorcea, parea confuz.

Nu era câinele. Era soarele.

Mirosul nu sta pe loc. Se misca, se ridica, se disperseaza sau se concentreaza in functie de temperatura, vant, umiditate si teren. Daca intelegi cum functioneaza asta, intelegi de ce câinele tau se comporta diferit de la o sesiune la alta - si poti alege momentul si locul antrenamentelor mult mai inteligent.

Caldura si soarele direct

Cand soarele incalzeste solul, aerul de langa suprafata devine mai cald decat aerul de deasupra. Aerul cald se ridica - si ia cu el particulele de miros. Asta se numeste convectie termica si e cel mai mare dusman al câinelui care urmareste o urma.

In loc sa urmeze mirosul la nivelul solului, câinele trebuie sa-l caute in coloana de aer de deasupra, care e difuza si imprevizibila. Urma care la ora 7 dimineata era clara si usor de urmat, la ora 13 poate fi practic invizibila pentru câine.

De aceea antrenamentele de mantrailing se tin ideal dimineata devreme sau seara - nu din obisnuinta, ci din logica.

Umbra si temperaturile scazute

In umbra sau cand temperatura e mai scazuta, mirosul ramane aproape de sol. Particulele nu au energie termica sa se ridice, asa ca stau concentrate in stratul de aer de la inaltime de 5-50 cm - exact zona in care lucreaza nasul câinelui.

Asta explica de ce antrenamentele de toamna si iarna produc adesea câini care par mai siguri si mai rapizi pe urma. Nu s-au imbunatatit peste noapte - au conditii mai bune.

O alta observatie practica: un traseu care trece alternativ prin soare si umbra creeaza discontinuitati in urma. Câinele poate urma perfect in zona umbrita, pierde urma la iesirea in soare, apoi o regaseste cand reintra la umbra. Multi handleri interpreteaza asta ca o problema de antrenament. In realitate e un fenomen de fizica.

Vantul: dusman sau aliat?

Vantul misca mirosul lateral fata de directia in care a mers persoana urmarita. Daca layerul a mers in linie dreapta, mirosul poate fi gasit de câine la cativa metri in stanga sau dreapta traseului real - in directia de unde batea vantul.

Câinii cu experienta invata sa "paralele" urma - adica sa lucreze nu pe linia exacta a traseului, ci in zona de dispersie laterala a mirosului. Poti vedea asta cand câinele merge in arc larg fata de linia aparenta a traseului, dar ajunge totusi la destinatie. Nu s-a pierdut - lucreaza inteligent.

Vantul puternic poate dispersa mirosul pe o arie larga, facand mai greu de localizat punctul exact al urmei. Vantul slab sau absent mentine mirosul mai concentrat si mai usor de urmat.

Ploaia

Ploaia are un efect paradoxal si depinde foarte mult de intensitate.

O ploaie usoara sau burnitoare inainte de antrenament poate fi chiar buna. Umezeste solul si vegetatia, ceea ce ajuta particulele de miros sa se "lege" de suprafata si sa ramana mai stabile. Multi câini lucreaza excelent dupa o ploaie usoara.

O ploaie torentiala, in schimb, poate spala efectiv urma - mai ales pe asfalt sau pe teren cu scurgere rapida. Pe teren de padure, unde solul absoarbe apa, urma supravietuieste mai bine chiar si dupa ploi intense.

Ploaia care vine dupa ce urma a fost lasata timp de 1-2 ore are un efect mai mic decat ploaia care vine imediat dupa. Mirosul are timp sa se "fixeze" in sol si vegetatie.

Apa si cursurile de apa

Mirosul poate pluti pe suprafata apei. Particulele usoare de miros ale persoanei urmarite se depun pe suprafata râului sau lacului si sunt purtate de curent.

Un câine bine antrenat poate urma mirosul de pe malul unui rau, paralel cu directia curentului, si poate indica unde a iesit persoana din apa. Asta e o tehnica avansata folosita in cautare-salvare reala, dar bazata pe acelasi principiu: mirosul e fizic, se comporta dupa legi fizice.

In antrenament, daca traseul traverseaza un parau sau o zona umeda, nu te mira daca câinele lucreaza mai aproape de nivelul apei sau face o pauza la malul apei - cauta mirosul care a plutit.

Inghetul

Pe ger, particulele de miros sunt "sigilate" sub stratul de inghet sau zapada. Mirosul e conservat, dar greu accesibil. Câinii pot totusi urmari urme pe zapada - uneori chiar mai bine decat vara, pentru ca zapada prinde bine particulele.

Problema apare cand zapada se topeste si se reingheata - procesul de dezghet-ingheat sparge straturile si disperseaza mirosul neuniform.

Cum folosesti toate astea in antrenament

In loc sa te lupti cu conditiile meteo, invata sa le citesti. Daca vrei sa antrenezi un câine incepator, alege dimineata devreme, vreme acoperita, dupa o ploaie usoara. Daca vrei sa cresti dificultatea pentru un câine avansat, antreneaza la pranz in plin soare sau cu vant moderat.

Noteaza conditiile la fiecare sesiune - temperatura, ora, vant, umiditate. In timp, vei observa pattern-uri clare in cum lucreaza câinele tau in conditii diferite si vei putea explica rezultatele in loc sa le atribui "zilelor bune sau rele".

Mantrailingul e un sport in care handler-ul invata la fel de mult ca si câinele. Intelegerea fizicii mirosului e parte din asta.