Fișe de memorat: mușchii câinelui

Cel mai masiv mușchi al capului la carnivore, gros și elastic. Pornește din fosa temporală (și de pe creasta sagitală) și se prinde printr-o lamă tendinoasă pe procesul coronoid al mandibulei. Închide gura, deci mușcă, și apără articulația temporo-mandibulară de luxația spre înainte.

Unde: Pe laturile craniului, în fosa temporală, de deasupra ochiului până la ceafă.

Pornește de pe marginea de jos a arcadei zigomatice și se prinde pe fața laterală a mandibulei (fosa maseterică). Ridică mandibula, adică închide gura; împreună cu temporalul dă forța mușcăturii. Singurul mușchi masticator care deschide gura este digastricul, pe partea de jos a fălcii.

Unde: Pe obraz, între arcada zigomatică și mandibulă.

Leagă brațul de cap și gât și are două porțiuni, despărțite de intersecția claviculară, unde stă rudimentul de claviculă: cleidobrahialul, prins pe humerus, și cleidocefalicul, prins pe ceafă și pe procesul mastoid. Trage membrul înainte; când membrul e fixat de greutate, întinde gâtul sau întoarce capul.

Unde: Banda de pe partea din față a gâtului, de la cap la humerus.

Pornește de pe manubriul sternului și urcă pe partea de jos a gâtului până la procesul mastoid și regiunea occipitală a craniului. Flectează capul și gâtul; când se contractă o singură parte, înclină și rotește capul spre partea respectivă.

Unde: Pe partea de jos a gâtului, de la stern la cap.

Un mușchi lat, triunghiular, cu o parte cervicală și una toracică despărțite de o zonă aponevrotică. Pornește de pe linia mediană dorsală, de la a treia vertebră cervicală până la a noua toracală, și se prinde pe spina scapulei. Ridică membrul anterior și îl trage înainte.

Unde: Pe greabăn și pe partea de sus a toracelui, deasupra omoplatului.

O foaie musculară largă care pornește din fascia toracolombară (vertebrele lombare și ultimele toracale, ultimele coaste) și converge spre tuberculul rotund al humerusului. Trage membrul liber înapoi și frânează avansarea lui; la ogar este printre mușchii care produc cea mai mare parte din lucrul mecanic al accelerării.

Unde: Pe laturile toracelui, în spatele omoplatului, de la șale la braț.

La câine are două părți, scapulară și acromială. Pornește de pe spina și acromionul scapulei și se prinde pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului. Flectează articulația umărului și ridică humerusul.

Unde: Peste articulația umărului, de pe omoplat pe humerus.

Cel mai puternic mușchi al membrului anterior. Capul lung pornește de pe marginea caudală a scapulei, celelalte capete de pe humerus (la câine sunt patru, deși numele spune „trei”); toate se prind pe olecran, vârful cotului. Întinde cotul la fiecare pas; capul lung flectează și umărul.

Unde: Partea din spate a brațului, de la omoplat și humerus la vârful cotului.

La câine are un singur cap. Pornește de pe tuberculul supraglenoidal al scapulei și se prinde printr-un tendon ramificat pe tuberozitățile radiusului și ulnei. Flectează cotul și întinde umărul.

Unde: Partea din față a brațului, mai ales pe fața medială; din lateral se vede doar marginea.

Mușchi extrinseci care prind membrul de stern. Pectoralii superficiali se inseră pe creasta tuberculului mare al humerusului și susțin membrul, trăgându-l spre interior; pectoralul profund, cel mai greu mușchi al membrului anterior la ogar, trage trunchiul înainte peste membrul sprijinit și întinde umărul.

Unde: Pe piept, de la stern la humerus; din lateral se vede marginea lor de sub torace.

Pornește cu dinți de pe coaste și de pe vertebrele cervicale și se prinde pe fața medială a scapulei. Cum membrul anterior nu are nicio articulație osoasă cu toracele, acest mușchi este „hamacul” care poartă greutatea trunchiului între cele două omoplate; ajută și la inspirație.

Unde: Pe laturile toracelui, sub omoplat; se vede ca o bandă cu „dinți” pe coaste.

Fibrele lui pornesc de pe coastele caudale și din fascia toracolombară și coboară oblic spre înapoi, spre o aponevroză prinsă pe linia albă. Comprimă viscerele abdominale („presa abdominală”), ceea ce ajută la expirație, și susține peretele abdomenului.

Unde: Peretele lateral al abdomenului, de la ultimele coaste la linia albă.

Mușchii epaxiali stau dorsal față de coloană și o întind; cel mai mare dintre ei, longissimus, merge de la bazin până la cap și este cel mai lung mușchi al corpului. La galop, flexia și extensia coloanei lungesc mult pasul: acești mușchi fac parte din motorul alergării.

Unde: De-a lungul coloanei vertebrale, deasupra ei, de la bazin la cap; în desen, banda de sub trapez și latissimus.

Pornește de pe fața gluteală și creasta iliumului și se prinde pe trohanterul mare al femurului. Întinde articulația șoldului, deci împinge corpul înainte; are și tendința de a roti femurul cu genunchiul spre interior, tendință pe care o contrabalansează mușchii caudali ai șoldului.

Unde: Pe crupă, deasupra șoldului, pe aripa iliumului.

Pornește din fascia gluteală, de pe sacru și de pe ligamentul sacrotuberal și se prinde pe al treilea trohanter al femurului. Întinde articulația șoldului.

Unde: Pe crupă, în spatele gluteului mijlociu, spre coadă.

Cel mai mare dintre mușchii din spatele coapsei („ischio-tibiali”). Pornește de pe tuberozitatea ischiatică și de pe ligamentul sacrotuberal și se prinde larg pe fascia lata și fascia crurală, pe tibie și, prin tendonul calcanean, pe calcaneu. Susține corpul în faza de sprijin, flectează genunchiul la începutul balansului și întinde jaretul; împreună cu adductorul este cel mai puternic extensor al șoldului.

Unde: Partea laterală și din spate a coapsei, de la ischium la genunchi și jaret.

Pornește de pe unghiul lateral al tuberozității ischiatice, între bicepsul femural și semimembranos, și se prinde pe fața medială a tibiei și pe calcaneu. Întinde șoldul și jaretul și flectează genunchiul membrului liber; este unul dintre extensorii principali ai șoldului, deci din motorul propulsiei.

Unde: Marginea din spate a coapsei, de la ischium la tibie și calcaneu.

Patru capete: dreptul femural pornește de pe ilium, cele trei vaste de pe femur. Toate se prind pe rotulă, iar rotula se leagă de tuberozitatea tibiei prin ligamentul patelar. Întinde genunchiul; dreptul femural flectează și șoldul și este deosebit de puternic la ogar.

Unde: Partea din față a coapsei, de la bazin și femur la rotulă.

Are două capete, care pornesc de pe tuberozitățile supracondilare laterală și medială ale femurului, și se prinde pe calcaneu prin tendonul calcanean comun. Întinde în principal jaretul și flectează puțin genunchiul; brațul lui de pârghie la jaret rămâne mare pe toată amplitudinea mișcării.

Unde: Partea din spate a gambei, de la femur la vârful jaretului.

Nu e un singur tendon: nucleul lui este format din tendoanele gastrocnemianului și flexorului digital superficial, la care se adaugă contribuții de la bicepsul femural, semitendinos și gracilis. De aceea un câine ar putea sta în picioare chiar dacă gastrocnemianul și flexorul digital superficial ar fi paralizați.

Unde: Deasupra vârfului jaretului, pe partea din spate a gambei.

Un mușchi mare, plat, în formă de dom, care separă complet cavitatea toracică de cea abdominală. Pornește de pe vertebrele lombare (stâlpii diafragmei), de pe coaste, cartilajele costale și apendicele xifoid și se prinde pe tendonul central. Este mușchiul principal al inspirației; mușchii peretelui toracic ajută, mai ales la efort.

Unde: În interiorul trunchiului, între torace și abdomen; în desen, linia punctată convexă spre înainte.

Orbicularul gurii stă în grosimea buzelor, în jurul deschiderii gurii, fără nicio inserție pe os. La carnivore, partea din buza de sus este întreruptă pe linia mediană de un rafeu, iar la câine mușchiul este slab dezvoltat. Fiecare jumătate este inervată separat de nervul facial de pe partea ei. Platisma, mușchiul pielos al gâtului, se prinde de obicei de el.

Unde: În grosimea buzelor, în jurul deschiderii gurii.

Ridicătorul nazolabial pornește lat de pe oasele frontal și nazale, la câine și de pe marginea de sus a maxilei, și coboară pe sub piele până la buza de sus și la aripa nării. Ridică buza de sus trăgând-o lateral și trage de aripa nării. La carnivore este foarte lat și fără limite clare. Nervul motor este ramura bucală dorsală a facialului.

Unde: De la frunte și oasele nazale, pe lângă orbită, până la buza de sus și aripa nării.

Buccinatorul este mușchiul plat al obrazului, întins paralel cu axa gurii; partea lui molară pleacă de pe maxilă, deasupra dinților jugali. La câine este lat și foarte subțire, cu două planuri de fibre încrucișate. Trage colțul gurii înapoi și lateral și ține mâncarea între dinți. Este inervat de ramurile bucale ale nervului facial, mai ales de cea dorsală.

Unde: În obraz, paralel cu axa gurii, între maseter și colțul buzelor.

Orbicularul ochiului înconjoară deschiderea ochiului; fibrele lui formează stratul mijlociu, fibro-muscular, al pleoapelor și stau lângă tars. La câine, mușchiul pielos al feței trimite un strat spre pleoapa de jos, care se contopește cu orbicularul, mușchiul malar. Este inervat de nervul facial, prin ramura zigomatică, cea care deservește pleoapele și regiunea nasului.

Unde: În pleoape, în jurul deschiderii ochiului.

Digastricul pornește de pe procesul paracondilar al osului occipital și se inseră pe marginea ventro-medială a mandibulei. Deschide gura: când masticatorii se relaxează, el trage mandibula în jos. Are două pântece, inervate diferit, de trigemen și de facial. În nomenclatura veche a lui Sisson apare sub numele de occipito-mandibular, cu aceleași prinderi.

Unde: De la baza craniului, în spatele urechii, până la marginea de jos a mandibulei.

Mușchii auriculari sunt grupele mici de mușchi care mișcă pavilionul urechii: grupul rostral, care conține cartilajul scutiform, o plăcuță plată dinaintea urechii, și grupul caudal. Sisson figurează la câine scutularul, mușchii auriculari anteriori, helicis, antitragicus și parotido-auricularul. Toți sunt inervați de nervul facial, care deservește mușchii superficiali ai capului și ai urechii externe.

Unde: În jurul bazei urechii, cu cartilajul scutiform în grupul din față.